Fenomenul bullying: cum il putem combate
Intimidarile si hartuirile nu mai sunt un fenomen izolat, cazurile de bullying se inmultesc de la o zi la alta. In curtea scolii, pe strada, in parc sau pe terenul de joaca, tot mai multi copii sunt agresati, verbal sau fizic, asa ca este momentul sa tragem un semnal de alarma si sa combatem aceasta problema.
Ce este bullying-ul?
Pe scurt, bullying-ul este un comportament de intimidare, agresiv, indreptat impotriva copiilor. Bullying-ul este repetitiv si are un impact emotional urias asupra victimei. Printre principalele motive pentru care copiii sunt hartuiti se numara aspectul fizic si conditia sociala. Hartuitorii isi aleg victimele din randul copiilor care par a nu se integra intr-un grup si ii judeca pentru felul in care arata, pentru modul in care se comporta (poate ca acei copii sunt mai timizi si retrasi) sau pentru religia sau etnia lor.
Bullying-ul poate imbraca mai multe forme: tachinari, injurii si batjocura, amenintari, raspandirea unor zvonuri false, situatii in care victima este pusa intr-o postura jenanta in public si chiar agresiuni fizice (lovituri, impinsaturi).
Niciun copil nu ar trebui sa sufere din aceasta cauza si niciun copil nu ar trebui sa fie violent si sa ii hartuiasca pe altii.
In plus, in ultimii ani s-a dezvoltat si cyberbullying-ul, o forma de agresiune online, care implica trimiterea unor mesaje rautacioase sau postarea unor insulte sau cuvinte defaimatoare (uneori insotite si de fotografii) pe retelele de socializare.
Bullying-ul in cazul victimei
Poate cel mai neplacut aspect al bullying-ului este faptul ca se produce la nesfarsit. Nu este vorba doar de o jignire aruncata la suparare sau de un episod trecator, intimidarea se repeta iar si iar. Iar victima ajunge astfel sa traiasca intr-o stare constanta de teama. Aceasta frica ii impiedica pe cei mici sa se mai concentreze la scoala, sa invete, sa se bucure de copilaria lor, in general. 
In cazul unui copil abuzat de semenii lui, riscul de a dezvolta probleme ca depresia, stresul sever sau anxietatea creste semnificativ. Ca sa nu mai vorbim ca acest copii incep sa se gandeasca la sinucidere, un fenomen care, din pacate, ia amploare in randul tinerilor.
Bullying-ul in cazul agresorului
Atat fetele, cat si baietii pot fi agresori si au cateva trasaturi in comun: se pricep de minune sa intimideze si sa ii manipuleze pe cei din jurul lor, le place sa domine si sunt extrem de preocupati de propria lor persoana. Uneori, acestia nu au pic de compasiune fata de ceilalti si jignesc fara a se gandi la consecinte. Unii agresori se considera invincibili, altii sunt, de fapt, nesiguri pe ei, asa ca incearca sa ii intimideze alti copii pentru a se simti interesanti si puternici. Exista, totodata, si cazul agresorilor care au fost agresati la randul lor de un parinte sau un alt adult si incearca astfel sa isi verse frustrarile pe cei mai slabi.
Exista si agresori care sufera de tulburari de personalitate si nu pot concepe emotii ca vina, empatia sau remuscarea. Acesti copii care au un comportament agresiv fata de altii trebuie sa primeasca ajutor specializat din partea unui medic si, poate cel mai important lucru, sa beneficieze de sprijinul familiei. Este esential ca acestia sa fie ajutati inainte sa se transforme in adulti violenti, care cauzeaza probleme mult mai grave.
Ce putem face noi
O sa va spun o poveste. Anul trecut am fost sunata de mama unui coleg de-al fiului meu mic. Problema pe care mi-a reclamat-o era ca fiul meu l-a jignit si l-a exclus pe fiul ei din grup. Desigur, adopta acest comportament doar atunci cand erau si “spectatori” in preajma. Eu sunt un om echilibrat si nu ma voi supara niciodata pe cineva care imi spune ceva neplacut despre comportamentul copilului meu. Pentru mine este important sa primesc astfel de informatii si cred ca aceasta este atitudinea corecta. Evident, am ascultat si am cerut detalii.
Trebuie sa ne incurajam copiii sa vorbeasca deschis cu noi despre toate problemele prin care trec!
Imediat ce am prins momentul propice unei astfel de discutii, am abordat subiectul cu fiul meu. In primul rand, m-am bucurat ca a fost sincer si ca mi-a recunoscut ca facuse anumite afirmatii. Si bineinteles ca existau motive. Asa e intre copii. Dar eu i-am explicat ca ceea ce facuse era urat si ca si-a facut colegul sa sufere si sa planga. Intr-un final mi-a recunoscut ca, procedand asa, este mai apreciat de prietenii lui. Pare “smecher”. I-am explicat ca pentru orice copil este dureros sa fie dat la o parte din grup si l-am rugat sa se puna in pielea colegului sau. Apoi l-am rugat sa-si sune colegul si sa-si ceara iertare. Ceea ce a si facut. In plus, i-am spus ca ar fi foarte inteligent din partea lui sa ii convinga si pe prieteni ca nu e ok sa te iei de cineva si sa renunte la acest comportament rautacios. Ii era teama ca va fi considerat “moale”. Dar, tot cu rabdare, i-am spus ca, de fapt, va obtine exact ceea ce isi doreste: admiratia reala a prietenilor lui, care vor realiza ca iti trebuie multa “barbatie” sa iti sustii cauza chiar si cu riscul de a pierde popularitatea. Si ma bucur ca m-a ascultat.
V-am povestit aceasta patanie ca sa nu va imaginati ca am niste ingeri de copii si ca sunt suficient de obiectiva incat sa pot vedea imperfectiunile lor. Iar confruntarea cu problema este singura cale catre rezolvarea ei.
Trebuie sa ne incurajam copiii sa vorbeasca deschis cu noi despre toate problemele prin care trec. In general, cei mici trebuie sustinuti sa discute cu un adult despre lucrurile care ii macina, iar acesta ii poate ajuta. Copiii sunt, de obicei, amenintati ca, daca spun cuiva prin ce trec, o vor pati mult mai rau. Dar adultii care sunt intr-o pozitie de autoritate – fie ca vorbim de parinti, profesori sau psihologi – ar trebui sa gaseasca o solutie pentru ca situatia de hartuire sa ia sfarsit intr-un mod echilibrat (uneori, agresorul nici nu trebuie sa afle ca a fost “denuntat”). Tacerea nu este o rezolvare, iar copiii trebuie incurajati sa nu se lase intimidati, cu atat mai putin de unii de seama lor. In plus, daca noi, ca adulti, observam o situatie de bullying, ar trebui sa luam masuri chiar daca in conflict nu sunt implicati copiii nostri. Putem vorbi cu profesorii, cu parintii sau cu autoritatile responsabile cu protectia copilului.
Cazurile de bullying nu trebuie ignorate, ci sanctionate. Niciun copil nu ar trebui sa sufere din aceasta cauza si niciun copil nu ar trebui sa fie violent si sa ii hartuiasca pe altii.
Voi cunoasteti situatii de genul acesta? Considerati ca bullying-ul este un fenomen in scolile din Romania?
Poze: pixabay, safeinternet.at