Medicina complementară, alternativă sau integrativă. O scurtă încercare de a le înțelege și explica.

Citind Raportul OMS despre Medicina complementară și tradițională pe 2019, mi-a rămas în minte o frază foarte frumoasă a Directorului General OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus: ”Într-o lume ideală, medicina tradițională ar fi o opțiune oferită de un sistem de sănătate funcțional, centrat pe oameni, care echilibrează serviciile curative cu grijă preventivă.” *  Într-o lume ideală nu trăim încă, dar despre termeni precum ALTERNATIV, COMPLEMENTAR sau INTEGRATIV am cam auzit cu toții. Înțelegerea acestor termeni în raport cu medicina alopată ne poate da însă bătăi de cap. Medicina alternativă sau practicile/terapiile complementare sunt privite cu scepticism de foarte multe persoane. La fel și medicina integrativă are parte de provocările ei.

Astăzi, de Ziua Mondială a Sănătății, aș vrea să vă familiarizez un pic cu aceste terapeutici care își fac loc ușor, ușor în viețile noastre. Nu neapărat ca înlocuitori ai medicinei alopate (by the way, vocabula ”alopatie” a fost inventată chiar de Samuel Hahnemann, părintele homeopatiei*), ci ca soluție complementară în multe situații de sănătate. 

Așadar, ce înseamnă mai exact medicină complementară și alternativă?

Există multe definiții ale medicinei complementare și alternative, dar care sunt fluide și se schimbă ușor în timp. Cea mai utilizată definiție am găsit-o la Centrul Național pentru Medicină Complementară și Integrată din Statele Unite ale Americii: „Medicina alternativă și complementară fac parte dintr-un sistem divers din punct de vedere medical, bazat pe practici și produse care nu sunt considerate în prezent ca făcând parte din medicina convențională”. Aceasta din urmă este practicată de către medici care au obținut o diplomă medicală atestată profesional. Ce-i drept însă, terapiile complementare medicamentoase (de ex. homeopatia) sunt practicate de medici cu o calificare suplimentară în terapia respectivă. 

Cum este reglementată medicina complementară și alternativă?

În 2002, Organizația Mondială a Sănătății a început prima strategie globală în materie de medicină complementară. Aceasta are ca scop final sprijinirea statelor pentru:

• elaborarea unor politici naţionale de evaluare şi de reglementare a practicilor medicinei tradiţionale sau a medicinei complementare sau paralele
• dezvoltarea eficienţei şi calităţii produselor şi practicilor medicinei tradiţionale
• strângerea documentaţiei referitoare la medicamente şi remedii tradiţionale
• promovarea unei folosinţe terapeutice judicioase a medicinei tradiţionale şi a medicinei complementare sau paralele de către prestatori sau consumatori

După anul 2000, 25 de țări au declarat că și-au pus la punct o politică în materie de medicină tradițională, după indicațiile OMS. Parlamentul European a votat în 1997 Raportul Comisiei pentru Sănătate și Mediu referitor la statutul medicinei neconvenționale în Uniunea Europeană. Obiectivul a reprezentat acordarea unui statut legal disciplinelor medicale neconvenționale și garantarea liberei circulații a terapeuților în interiorul statelor membre U.E.

Astfel că, prin rezoluția din 4 noiembrie 1999, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei consacrată medicinei neconvenționale, preconizează formarea medicilor specializați în terapiile alternative și complementare în facultăți. Invită totodată, statele membre U.E. să încurajeze recunoașterea oficială a acestora în universități și practicarea în spitale. Rezoluția precizează că termenul de medicină neconvențională cuprinde noțiunile de medicină alternativă, medicină tradițională și medicină complementară.

O terapie este alternativă când poate să fie aplicată în locul alteia și este complementară când este dată suplimentar unui alt tratament.

Deoarece comunitatea europeană a manifestat o poziție reală în favoarea dezvoltării medicinei alternative, multe țări europene au legiferat-o. De exemplu, în Danemarca, Norvegia și Germania au fost alocate anual bugete guvernamentale pentru studii de cercetare în domeniul medicinei alternative. În Franța, acupunctura este recunoscută de Academia de Medicină încă din 1950 și este practicată legal de doctori în medicină. Tot aici 55% din populație a apelat măcar o dată la homeopatie.

În cartea „Adevărul despre medicina alternativă‟ scrisă de Simon Singh și Edzard Ernst, autorii explică cum Prințul Charles, moștenitorul tronului Marii Britanii este un adept convins al homeopatiei. El fiind de altfel, cel care a întemeiat Fundația pentru medicină integrativă în U.K.  

Pentru a unifica aceste diferite abordări terapeutice cu medicina alopată a apărut termenul Medicina integrativă, care aduce cu sine abordări convenționale și complementare, dar într-un mod coordonat. Aceasta merge pe o abordare holistică (completă) care include aspecte precum: starea emoțională, psihică, spirituală, socială și fizică a individului.

În S.U.A utilizarea terapiilor integrative a crescut foarte mult în ultimii ani. Cercetătorii explorează beneficiile potențiale ale medicinei integrative într-o paletă destul de largă de situații: gestionarea durerii pentru personalul militar și veteranii de război, ameliorarea simptomelor la pacienții cu cancer, cât și realizarea unor programe de promovare a comportamentelor legate de sănătate.

Clasificarea terapiilor alternative și complementare

• Terapiile pentru minte – corp

Terapiile pentru minte și corp gestionează capacitatea psihicului de a influența funcțiile fiziologice, precum și de a îmbunătății bunăstarea personală. Medicina pentru minte și corp cuprinde diverse terapii printre care unele „la limită‟ și foarte controversate: meditație, hipnoză, vizualizare, biofeedback, terapie de relaxare, artă și muzicoterapie. Se pare că aceste practici sunt din ce în ce mai folosite în condițiile convenționale de îngrijire a pacienților cu cancer. Dovezile recente arată că aceste terapii pot spori calitatea vieții pacienților.

• Naturopatia, fitoterapia și produsele naturiste – medicina naturistă

Când mă refer la această categorie includ produsele naturale, mai exact vitamine, minerale și ierburi. De fapt, aceasta este cea mai mare controversă dintre toate terapiile tradiționale, din cauza potențialului creat de posibilele efecte secundare și interacțiunea dintre aceste produse și medicamentele farmaceutice.

Mulți oameni consideră că un produs natural este un produs sigur care nu include riscuri asociate medicamentelor create de companiile farma. FALS!

Sunt suficiente dovezi care au demonstrat că produsele naturale pot provoca reacții adverse semnificative, mai ales dacă sunt utilizate în circumstanțe și doze greșite. Este bine să te informezi cât mai amplu despre acest subiect și să nu-l tratezi cu superficialitate. Iar cel mai înțelept este ca atunci când vrei să urmezi o terapie naturistă, să consulți un medic specializat în acest domeniu.

Bineînțeles că au apărut păreri și din cealaltă tabără care dovedesc rolul, oarecum pozitiv al unor produse naturale de sănătate în prevenirea și tratarea cancerului – cred, cea mai mare temere a omenirii. Din cauza îngrijorării că produsele naturale pot interfera în mecanismul de acțiune al chimioterapiei și al radiațiilor, pacienților li se recomandă în general, să evite administrarea de produse naturale în timpul tratamentelor împotriva oricărui tip de cancer. Tot așa, combinarea tratamentelor din sfere diferite trebuie făcută sub supraveghere medicală.

• Terapiile energetice

Terapiile energetice sunt un grup de terapii care se concentrează pe influențarea câmpurilor energetice ale oamenilor. Acestea pot fi: reiki, masaj terapeutic, atingere vindecătoare, atingere pentru sănătate, atingere cuantică sau kinesiologie energetică, terapie cranio-sacrală, bioenergia. Termenul de medicină energetică se folosește din 1980, iar astăzi este extrem de popular.

Unele terapii energetice, cum ar fi atingerea terapeutică și atingerea vindecătoare au o tradiție îndelungată de a face parte din domeniul practicilor profesionale în cadrul sănătății convenționale, adică asistența medicală și au fost oferite în special, pentru tratarea cancerului în ultimii ani. Cu toate acestea, studiile clinice privind eficacitatea terapiilor energetice la persoanele care suferă de cancer sunt în stadii incipiente și sunt necesare cercetări suplimentare.

Acupunctura pe de altă parte, s-a dovedit de ajutor în tratarea unor simptome asociate tratamentului pentru cancer, inclusiv greață și vărsături cauzate de chimioterapie. Deși, efectele secundare grave ale acupuncturii sunt destul de rare, pacienții cu cancer imunocompromiși, adică al căror sistem imunitar este extrem de afectat din cauza tratamentelor convenționale împotriva cancerului, trebuie să se asigure că se acordă o atenție sporită și se folosesc tehnici stricte de curățenie și de curățare ale acelor folosite în acupunctură.

See Also

Nostalgiile vieții de dinaintea de era digitală. Beneficii pentru suflet și minte.

Concluzii

Acest subiect este unul delicat și inspiră nu doar păreri contradictorii, ci și teamă sau speranță. Medicina nu poate fi înlocuită cu nimic, iar complexitatea actului medical face diferența (gândiți-vă că de ceva timp peste tot în lumea occidentală se lucrează în echipe pluridisciplinare). Înainte de a practica astfel de terapii, informează-te asumat și responsabil, medicul tău specialist sau de familie fiind de altfel, cei mai buni îndrumători.

Aceste informații pe care le-am adunat în articol au o menire precisă și anume se doresc a fi un îndemn la toleranță a fiecărei tabere față de cealaltă. Apoi cred că este esențial să înțelegem că medicina tradițională și cea complementară nu o exclud pe cea alopată, și invers. În plus, dacă tot discutăm despre toleranță, să nu uităm că fiecare om are dreptul de a alege terapiile pe care dorește să le integreze în comportamentul său față de propria sănătate. Și cum poate ați remarcat și voi, de exemplu în serialul New Amsterdam de pe Netflix, medicii, depășiți uneori de situație, ajung să apeleze la terapii care în urmă cu ceva ani ni se păreau … magie.

În anul 2021, cred că suntem mulți suficient de înțelepți încât să realizăm că dacă noi nu înțelegem ceva, precum medicina complementară, nu înseamnă că acel ceva nu există și nu funcționează. Voi încheia acest articol cu un citat lung, dar foarte la obiect, din cartea Viitorul homeopatiei, un paragraf din care reiese evident inutilitatea unui ”conflict” în conceptele descrise mai sus și medicina convențională.

”Pentru sau împotriva homeopatiei? Pentru sau împotriva egalităţii între sexe? Pentru sau împotriva mondializării? Acest tip de întrebări îmi aduce aminte, de fiecare dată, de istorioara pe care ne‑o povestea tata în copilărie: un tânăr preot ajunge într‑un sat şi stă de vorbă cu un băieţel. În timpul conversaţiei, îl intreabă: „Pe cine preferi, pe tatăl tău sau pe  mama ta? “ Răspunsul soseşte cu o mică întârziere: „Prefer slănina…“. La o întrebare stupidă, un răspuns stupid. Voi preferaţi libertatea sau siguranţa personală?

Trebuie să aparţii unei tabere sau alteia. Trebuie să fii homeopat sau alopat, de dreapta sau de stânga, bogat sau sărac, intelectual sau idiot, sportiv sau sedentar, amuzant sau plicticos de moarte. Acestea sunt teribilele capcane ale gândirii, ale progresului, ale respectului si ale dragostei de aproapele tău sau de sine, ale dorinţei de pace şi, în cele din urmă, ale fericirii. Sunt capcane ale maniheismului, ale excesului şi ale stereotipiei, pe care le întâlnim deseori în religie, în politică, în politica, în medicină, în ştiinţă, în filozofie. […]

În ceea ce priveşte medicina şi medicamentele, experienţa ne determină să recunoastem cu umilinţa că omul rămâne, în mare parte, o necunoscută pentru om. Drumul parcurs trebuie să ne alimenteze entuziasmul, iar constatarea limitelor şi erorilor noastre trebuie să ne accentueze prudenţa, capacitatea de nuanţare, modestia.”

***

Surse:

1. Raportul OMS despre Medicina tradițională și complementară 2019
2. Viitorul Homeopatiei – Christian Boiron

*”In an ideal world, traditional medicine would be an option offered by a well-functioning, people-centred health system that balances curative services with preventive care.” 

Sursă foto: Pexels