O plimbare altfel prin Paris.
Sunt în avion și nu mai am răbdare să ajung acasă ca să mă pun pe scris. Am totul atât de proaspăt în minte și în suflet încât n-aș vrea să pierd emoția momentului. Mă întorc de la Paris. O destinație super-turistică, pentru unii poate o banalitate. Am mai fost în capitala Franței, dar de această dată am avut un alt tip de experiență. Pentru că eu am căutat alte senzații.
Încă din copilărie, Parisul a fost destinația la care am visat. Culmea e că am ajuns destul de târziu în acest loc, despre care știam atât de multe din… cărți. În general, îmi fac bine lecțiile înainte de a călători. Așa că prima dată când am ajuns aici am bifat mai toate ”atracțiile” arhicunoscute.
Apoi, ca mai toate femeile, de multe ori (de fiecare dată) am fost într-o goană nebună după/prin magazine pe care trebuia musai să le bifez. O prostie. Parisul este practic un magazin în aer liber. Pe fiecare străduță există vitrine care te invită să mai achiziționezi câte ceva. Mintea ți-o ia razna. Și trebuie să recunosc că de fiecare dată am plecat nemulțumită. Nu de alta, dar e cam complicat să cumperi tot ce vezi și îți place. Ca să nu vă mai spun că un periplu de acest tip era acompaniat de certurile cu soțul, care normal că era în pragul exasperării.
De această dată însă, m-am setat diferit de la bun început. Am vrut să evadez, să savurez și să mă încarc cu energia unui loc superb. Și am reușit. Pentru că în loc să stau pe Facebook și să postez, am preferat să admir. Pentru că am preferat să stau în liniște la o cafea sau la masă, în loc să intru din magazin în magazin și să mă frustrez. Pentru că, în loc să mă înghesui cu masele în ”capcanele turistice”, am ales alt traseu, cel puțin la fel de interesant. Ți-am trezit curiozitatea? Bun, atunci, iată ce poți face diferit la Paris.
De la aeroport în oraș
Am mers cu RER-ul și apoi cu metroul. Este super rapid, nu există riscul să stai în trafic, este plăcut, odihnitor și prietenos cu mediul. În plus, pentru o călătorie individuală sau în cuplu este și mai economic.
Cazarea
Dacă pot spune așa, eu sunt o ”pariziancă” de rive gauche. 🙂 Prefer de zece ori mai mult această parte a Parisului, mai artistică, mai liniștită, mai autentică până la urmă. Așa că eu recomand să cauți cazare în arondismentele 5 sau 6. Zona Saint Germain de Pres este nemaipomenită, cu acces facil în toate direcțiile.
Nu uita, AirBNB este tot timpul o opțiune foarte bună. Poți găsi un apartament spațios, cochet, din acela tipic parizian, cu șemineu, într-o super locație. Și îți cumperi tot ce vrei pentru micul dejun, pentru că pe fiecare stradă există fie un supermarket, fie o boulangerie sau un magazin cu fructe și legume.
Mâncarea
Sunt gurmandă, îmi place la restaurant, așa că nu fac rabat la asta. Dar evit cafenelele și locurile de luat masa din vecinătatea atracțiilor turistice. De exemplu, vis-a-vis de Notre Dame. 🙂 Am descoperit în Saint Germain câteva străduțe superbe (Rue des Canettes, Rue Princesse, Rue Guisarde), cu localuri delicioase, în care mănâncă francezii tot timpul. Pe alea le-aș recomanda.
Dacă totuși vrei să încerci un loc vestit, atunci o alegere bună ar fi Le Procope. Acesta este cel mai vechi restaurant din Paris, deschis în 1686 și care se află pe rue des Fossès-Saint-Germain-des-Près. Se zice că intelectualii vremii, Voltaire, Rousseau, Balzac, Hugo, se adunau aici pentru a filozofa. Așa că nu este de mirare că unul dintre meniurile zilei se numește chiar Philosophe (31.90Euro).
Un loc foarte fain, chic și fashion, nah, este Ralph’s, restaurantul lui Ralph Lauren.
Muzee & cartiere & atracții
Da, Luvrul este o destinație obligatorie pentru iubitorii de artă. Dar ai nevoie de cel puțin o zi ca să vezi o mică parte din el și să mai și înțelegi ceva. Așa că există variante de muzee mai mici și mai puțin aglomerate, cu lucrări extrem de valoroase și de interesante. Tocmai din acest motiv am făcut un research și am ales următoarele:
Musee D’Orsay – e și el cunoscut și o destinație căutată, dar mai puțin ca altele. Și da, se cam stă la coadă. Noi am stat în ploaie aproximativ o oră. M-am udat, am șifonat frumusețe de ținută 🙂 și am cam înjurat (pentru că îmi pierd repede răbdarea și realmente am fobie pentru statul la coadă). Dar a meritat din plin! De îndată ce pășești și tot acel spațiu (fostă gară) ți se deschide în fața ochilor, ai uitat orice fel de grijă și supărare. Locul este magnific.
Am văzut o grămadă de lucrări frumoase (impresioniștii sunt la loc de cinste – Monet, Manet, Degas, Cezanne ș.a.), inclusiv celebra Whistler’s Mother (pictura pe care ai văzut-o sigur în filmul cu Mr.Bean). Chiar e impresionantă.
Muzeul Rodin – prefer pictura. O înțeleg mai bine, mă atinge mai mult. Dar voiam neapărat să ajung la muzeul Rodin. Curtea este frumoasă, dar nu superbă. Prezintă aproximativ 20 de sculpturi, printre care și celebrele Gânditorul, Poarta Infernului și Cele Trei Umbre.
Apoi am continuat vizita în interior. Muzeul este găzduit de hôtel particulier Biron (un fel de casă privată – palat), un spațiu superbisim. Așa că eu am savurat mai degrabă arhitectura locului decât operele expuse.
Tot aici am mai vizitat expoziția Kiefer Rodin, care marchează 100 de ani de la moartea lui Auguste Rodin și care mi-a plăcut foarte mult. Lucrările expuse sunt superbe, dar și modul de expunere este inedit, de bun gust.
Muzeul Marmottan Monet – francezii sunt deștepți. Nu și-au pus toate ouăle în același coș. Mă rog, picturile. Așa că există mai multe locuri în care te poți bucura de o pictură a lui Claude Monet, de exemplu. Muzeul Marmottan deține chiar cea mai mare colecție de picturi ale artistului impresionist, dar și lucrări de Berthe Morisot (cea despre care există vaga bănuială că ar fi fost iubita lui Monet, însă fără niciun fel de dovezi clare. Ea a fost însă muza sa în multe dintre picturi), Degas, Sisley, Gauguin, Signac ș.a.
O clădire extrem de elegantă (cum altfel…) care se află în arondismentul 16 (despre care vă povestesc mai jos), la marginea Bois de Boulogne. Recomand!
Fundația Louis Vuitton – este o inițiativă culturală privată, aparținând desigur lui Bernard Arnault, președintele LVMH, prin care și-a propus să susțină arta comtemporană. Impactantă este clădirea realizată de arhitectul – vedetă Frank O. Gehry. Ea găzduiește expoziții itinerante, unele mai interesante, altele mai puțin. Este recomandat ca înainte de a ajunge acolo să verificați agenda fundației.
Villa La Roche – Fundația Le Corbusier – aceasta a fost adevărata descoperire a acestei vizite. Dacă vrei să te afli în punctul zero al arhitecturii moderne minimaliste, atunci e musai să vezi ce i-a trecut unui om prin cap acum 100 de ani. Da, la prima vedere este auster totul. Dar, în realitate, măiestria cu care a fost gândit fiecare element de arhitectură, repet, acum 100 de ani, este impresionant.
Totul are logică, curge și te liniștește. Iar priveliștea de pe terasă și mai ales liniștea înconjurătoare te fac să uiți că ești în orașul luminilor.
Arondismentul 16 – Este pentru prima dată când am ajuns în această zonă a Parisului, tocmai pentru că eram în drum spre Le Corbusier. Și am ales traseul ”pe jos”. De la Place de Trocadero am mers drept, pe un bulevard cu blocuri elegante, cu magazine de decorațiuni la parter și, din loc în loc, câte un restaurant sau o cafenea. Dar, pe lângă eleganță, m-a fraptat calmul de aici. Parcă ești în altă lume și te gândești cu groază că trebuie să revii în gălăgia centrală.
Noi nu am prins așa ceva pentru că nu era weekend, dar mi-au povestit mama și tata că nu trebuie ratate în acest cartier ”vide grenier”-ele (un fel de târguri), în care poți găsi o mulțime de obiecte fabuloase.
Și aș mai adăuga, fără legătură cu ”circuitul turistic”, că oamenii spală de mână, cu minuțiozitate, acele porți superbe de la intrările în clădiri sau curți. #justsaying 🙂
Shakespeare & Co. – este numele micii librarii de vis-a-vis de Notre Dame, un loc plin de poveste, deschis în 1919 de americanca Sylvia Beach, cea care l-a publicat pe James Joyce cu a sa lucrare ”Ulise”.
Pentru mine a fost prima dată când am intrat aici, pentru că, în general, se stă la coadă și, după cum ziceam, nu prea am rabdare. Multe nume mari s-au perindat pe aici, printre care Ernest Hemingway, F. Scott Fitzgerald sau Gertrude Stein. Și senzația că te afli în același loc în care au fost și aceștia, pe mine chiar nu mă lasă rece. Și musai cumpără o carte aici, pe care nu uita s-o ștampilezi.
Théâtre de la Huchette
Situat pe una dintre acele străduțe cu muulte localuri orientale, acest mic teatru are o poveste aparte, care ne privește și pe noi, românii (creștini – ortodocși, desigur :)))) ). Încă din 1957 se joacă aici fără întrerupere comediile absurde ”Cântăreața cheală” și ”Lecția”, de Eugen Ionesco. Iar până în 1979 deținea chiar recordul în lume pentru această longevitate.
Cumpărături
După cum spuneam, nu am avut acest scop. Bineînțeles că îmi place să cumpăr câte ceva, dar am fost mult mai liniștită neavând această țintă.
Dar chiar și așa, am fost în câteva locuri foarte plăcute și mult mai puțin aglomerate decât nebunia Galeriilor LaFayette (am ajuns pentru că voiam pe rooftop și l-am găsit închis ☹), unde am simțit că sunt în Asia, nicidecum în Europa. Tone de chinezi și japonezi care cumpărau literally TOT.
Deci, mi-a plăcut rău de tot Le Bon Marché. O selecție superbă de branduri plus reduceri… mari. Apoi, tot cartierul Saint Germain des Pres (strazile Grenelle, Rue du Bac, Rue du Cherche – Midi) sunt pline de boutique-uri. Nu există să cauți vreun brand, iar el să nu existe aici.
Dar cumparături se pot face și la La Grande Epicerie de Paris, un supermarket (cu toate că dacă îi spun așa, îi fac o nedreptate) enorm, plin de toate chestiile gustoase pe care ți le poți imagina, dar mai ales de ce NU îți poți imagina. Chiar poți să și iei o gustare aici, într-unul dintre cornerele specializate în paste, pește sau carne.
Going out
Una dintre marile mele dorințe era să văd Parisul de sus seara. Am făcut-o. De pe terasa magazinului HVB, Le Perchoir. Priveliștea include Hotel De Ville, Notre Dame și, desigur, Tour Eiffel. SU-PERB!!!
O altă variantă ar mai fi și terasa 43 Up On The Roof, pe care, din păcate, am găsit-o închisă la ora când noi am ajuns la fața locului. Dar mi s-a spus că are un view frumos.
Conversație
Îmi place la nebunie limba franceză, pe care am studiat-o 8 ani la școală, dar pe care, din păcate, nu prea am exersat-o. Așa că orice vizită în țări francofone reprezintă pentru mine o excelentă ocazie de a mă chinui să vorbesc în limba lui Voltaire. Nu îmi este frică de greșeli, răspund cu întârziere atunci când sunt întrebată ceva (că deh, mai întâi îmi traduc, apoi fac traducerea 🙂 ), dar asta nu mă descurajează. Și este fascinant cât de repede revine ceva ce ai undeva în minte.
Am avut ocazia să ies la cafele cu parizience adevărate, am asistat fascinată la conversațiile lor și am apreciat că se preocupă și de alte lucruri decât hainuțe. Da, vorbesc despre artă, filme, documentare, politică… bine, și un pic despre frumusețe și haine. Dar foarte puțin. Pe cuvânt!
Pai, cam asta ar fi.
Cred cu tărie că fiecare contact cu altă cultură este un mare câștig pentru fiecare dintre noi. Simt asta ori de câte ori călătoresc, când fac recensământul lucrurilor noi pe care le-am învățat. Și am constatat ca asta este ceea ce îmi aduce mult fericire și liniște interioară. Mai presus de orice goană după lucruri materiale și achizția acestora. Care da, ne sunt necesare (sau nu), pe care ni le dorim și care ne bucură pe moment. Dar de rămas, rămânem cu experiențele. Așa că asta este ceea ce vă doresc și vouă! Călătorii dese și experiențe minunate!
***