Infertilitatea nu e un capăt de drum — e începutul unei strategii alături de medicul potrivit
Infertilitatea atinge oameni reali — poate pe tine, pe prietena ta, pe fratele tău. Nu e o „vină”, nu e o sentință și cu siguranță nu e o cursă în care ești singur(ă). Medicina de azi oferă soluții mai precise, mai blânde și mai personalizate ca oricând. Iar primul pas nu este „să reușești”, ci să fii însoțit(ă) corect: cu explicații clare, cu un plan și cu cineva care îți vede nu doar analizele, ci omul din fața.
Eu nu am avut astfel de probleme, dar am în jurul meu multe cupluri despre care știu că duc o luptă cu infertilitatea. Așa că am decis să fac un interviu #DoerTalks pe Instagram cu dna dr. Ionela Anghelescu, un medic cu grijă, experiență și o abordare care a schimbat deja multe povești după cum vă veți convinge din rândurile următoare în caz că nu ați reușit încă să ascultați tot interviu.
View this post on Instagram
Infertilitatea este o boală a cuplului, nu a femeii. Nu există vină; există o problemă medicală pe care o rezolvăm împreună.” — dr. Ionela Anghelescu
Sunt cupluri care își doresc un copil și, dincolo de dorință, găsesc ziduri: luni de încercări, întrebări apăsătoare, presiune din familie, teama de proceduri și de necunoscut. Vestea bună este că astăzi medicina are răspunsuri personalizate, iar felul în care pornești la drum îți poate schimba povestea. Iar când ai alături un medic cu experiență, calm și multă umanitate, povestea capătă direcție.
Dna dr. Ionela Anghelescu, cu peste 20 de ani în obstetrică-ginecologie și reproducere umană asistată, a văzut mii de cazuri și a construit un stil de lucru blând, riguros și profund uman. Inspirat din modul ei de a practica, articolul de față este un ghid complet — de la diagnostic, la opțiuni, emoții, mituri și speranțe reale.
Ce înseamnă, de fapt, infertilitate?
În termeni simpli, vorbim despre dificultatea de a obține o sarcină după o perioadă de încercări regulate. Definiția practică este simplă: dacă un cuplu nu obține o sarcină după 12 luni de contacte sexuale regulate, merită o evaluare. Dacă femeia are peste 35 de ani sau există deja indicii medicale (cicluri foarte neregulate, intervenții ginecologice, endometrioză etc.), consultația trebuie programată după 6 luni. Timpul contează: dacă după un an nu s-a întâmplat, probabil că un mecanism nu funcționează optim și e momentul să fie ajutat.
Uneori, tratăm o tiroidă dezechilibrată și sarcina apare fără proceduri complexe. Important este diagnosticul corect, nu sări direct la FIV.” — dr. Ionela Anghelescu
Dar eticheta „infertilitate” ascunde o realitate mai nuanțată: există cauze multiple, la femei și la bărbați, iar soluțiile se aleg în funcție de ce se întâmplă exact în fiecare caz. De aceea, prima etapă este diagnosticul complet, nu încercări pe ghicite.
Primul pas corect: veniți împreună și căutați un medic supraspecializat
Infertilitatea se investighează la ambii parteneri în același timp. Greșeala frecventă este focalizarea doar pe femeie sau, invers, amânarea spermogramei. Concluziile incomplete consumă luni prețioase.
De ce contează medicul potrivit? Experiența, dedicarea și personalizarea fac diferența. Chiar în aceeași clinică, cu același laborator, ratele de succes pot fi diferite între medici; contează ochiul clinic, fine-tuning-ul protocoalelor, timing-ul și calitatea actului de transfer. La fel de importantă este chimie dintre cuplu și medic și încrederea reciprocă.
Tratamentul nu se negociază; se indică medical și se explică pe înțeles. Alegeți un medic cu care aveți încredere să mergeți până la capăt.” — dr. Ionela Anghelescu
Cu ce se începe? Hai să vedem.
Evaluarea bărbatului: rapidă, esențială, concludentă.
În cabinet, de multe ori, bărbatul își ține privirea câteva secunde în podea înainte să întrebe „E din vina mea?”. Pe masă ajung niște cifre — număr, motilitate, morfologie, fragmentare a ADN-ului spermatic — și e tentant să le citești ca pe un verdict. Nu sunt un verdict. Sunt date tehnice, care se pot schimba. De aceea, înainte de orice decizie, dr. Ionela Anghelescu explică pe îndelete ce înseamnă fiecare parametru și, adesea, recomandă să repetăm spermograma după două-trei luni, cât durează un ciclu complet de formare a spermatozoizilor.
Dintr-o singură probă se pot face investigațiile de bază:
- Spermogramă – număr, mobilitate, forme tipice.
- Spermocultură – depistează infecții ce pot altera calitatea spermei.
- Indice de fragmentare a ADN-ului spermatic – arată calitatea genetică și poate orienta către inseminare (IUI)sau FIV/ICSI.
Dacă apar modificări, se adaugă consulturi țintite (urologie, endocrinologie). Când corecțiile nu sunt posibile sau sunt insuficiente, planul trece la IUI ori FIV/ICSI.
Între timp, se lucrează cu grijă la lucrurile mici care au efect mare: somn bun, mișcare, renunțarea la fumat și alcoolul „de rutină”, nimic din zona anabolizanților „de sală”, mai puțină căldură prelungită (saune, băi fierbinți, laptop pe genunchi). Dacă recoltarea la clinică aduce anxietate, se spune deschis: se pot discuta variante discrete — uneori recoltare acasă, unde protocolul permite, sau lubrifianți compatibili. Iar când există durere, varicocel cunoscut ori infecții recurente, un consult urologic/andrologic completează, firesc, tabloul.
În tot acest timp, bărbatul învață să se raporteze la rezultat nu ca la o etichetă pusă pe valoarea lui, ci ca la o fotografie medicală dintr-un moment. Își dă voie să spună ce simte — rușine, teamă, neputință — și descoperă că vulnerabilitatea nu îl micșorează, ci îi întărește echipa. Vine la consultații împreună cu partenera, pune întrebări, notează pașii, cere clarificări. În doi, stabilesc un ritual simplu: după fiecare rezultat, vorbesc, nu tac. Și, la fel de important, își păstrează insulele de intimitate fără „calendar” — seri în care apropierea rămâne refugiu, nu proiect.
Când cifrele nu se pot corecta suficient, drumul nu se închide; se schimbă harta. Dr. Anghelescu explică limpede opțiunile — de la inseminare intrauterină la FIV/ICSI — și poziționează rolul bărbatului nu ca pe o vină, ci ca pe o parte esențială din soluție. Infertilitatea este a cuplului. Nu îți atinge masculinitatea și nu te definește ca om. Împreună, cu un plan care are sens și cu pași pe care îi înțelegi, mergi înainte: știi ce faci azi și de ce — iar asta, de multe ori, e începutul schimbării.
Evaluarea femeii: mult mai mult decât „analize”
În cazul femeii, din păcate, analizele sunt mai complicate. Aș îndrăzni să glumesc spunând — normal, „pentru că noi suntem ființe foarte complexe”. Dar, vă rog, luați-o doar ca pe o glumă, ca să mai destindem atmosfera. În realitate, „complicat” nu înseamnă „de neînțeles”. Înseamnă doar că se desenează o hartă mai detaliată, pas cu pas, ca să știe medicul pe unde e cel mai scurt drum către sarcina dorită.
De obicei, totul începe cu o ecografie transvaginală atentă, în care vezi nu doar umbre, ci informație: cum arată uterul, endometrul, dacă sunt polipi sau fibroame care merită îndepărtate, și — foarte important — câți foliculi antrali se văd pe ovare, acel indiciu discret despre rezerva ta ovariană. Apoi, urmează sângele care ne spune povești tăcute: AMH pentru rezervă, tiroida (TSH, FT4) care, dacă nu e liniștită, poate sabota ovulația, prolactina care uneori „trage frâna de mână” fără să știm. În anumite zile ale ciclului, aceste răspunsuri sunt mai clare; de aceea, dr. Ionela Anghelescu îți scrie frumos în agendă când e cel mai bine să le faci, explicându-ți de ce, nu doar „așa trebuie”.
Urmează întrebarea cu trompele: sunt permeabile? Uneori e suficientă o histerosonografie (sono-HSG), cu o substanță care se vede la ecografie; alteori, o HSG la radiologie. Când totul e în regulă, procedura e scurtă și suportabilă; ”când întâlnim un obstacol, nu forțăm — schimbăm strategia. Iar dacă bănuim că în interiorul cavității uterine există o mică piesă stingheră (un polip, o aderență), histeroscopia devine o prietenă elegantă: o cameră subțire care vede și rezolvă, cu sedare scurtă, cât un pui de somn. Nu facem eroisme; facem grijă bună.”
Pe tot parcursul, emoțiile femeii sunt la fel de importante ca analizele. E normal să apară teama de durere, de injecții, de rezultate. E normal să apară și întrebarea „de ce eu?”. În cabinetul medicului, nu intră însă doar ovare și trompe, ci un om cu o poveste care spune ce îl apasă, întreeabă de câte ori are nevoie. Dr. Anghelescu explică pe înțeles, explică „de ce-ul” din spatele fiecărui pas, ajustează dozele fin, propune variante blânde acolo unde se poate. ”În aproximativ patru săptămâni, tabloul devine complet: știm dacă e vorba de o reglare hormonală, de o mică intervenție, de o inseminare sau dacă FIV/ICSI e calea care îți oferă cele mai bune șanse. Iar când planul e limpede și simți că e făcut pentru tine, „complicatul” se transformă, încet, în „gestionabil”. Și, poate cel mai important, nu mai ești singură pe drum.
Concis, iată deci care sunt pașii în evaluarea femeii.
1) Consultație + ecografie transvaginală
Dintr-o singură evaluare atentă poți afla foarte mult: aspectul uterului (polipi, fibroame), semne de hidrosalpinx(trompe dilatate cu lichid), numărul foliculilor antrali (AFC – indicator al rezervei ovariene), endometru etc.
2) Panel hormonal & rezervă ovariană
– TSH, FT4 (tiroida), prolactină
– AMH (Anti-Müllerian) – oglindește rezerva ovariană și ajută la planificare (mai ales dacă există istoric familial de menopauză precoce).
3) Screening infecțios & status imunologic
– Chlamydia, Mycoplasma, Ureaplasma;
– Hepatite, HIV;
– Imunitate pentru rubeolă, varicelă; expunere la toxoplasmoză, CMV.
Scopul: un teren sigur pentru sarcină (uneori, se recomandă vaccinare înainte de a începe).
4) Screening ginecologic de rutină
– Papanicolau anual, ecografie mamară (sau mamografie >40 ani).
Tratăm întâi problemele de sănătate generală; nu se pornesc stimulări dacă există riscuri nerezolvate.
5) Trompe uterine: sunt permeabile?
– Sono-HSG (histerosonografie) – cu substanță vizibilă la ecografie;
– HSG (histerosalpingografie) – cu substanță vizibilă la radiografie.
Procedurile se fac blând, cu injecție lentă a contrastului; disconfortul este minim dacă trompele sunt permeabile. Dacă sunt blocate, nu se forțează — se schimbă strategia.
6) Histeroscopie (la nevoie)
Instrument subțire cu cameră pentru a vedea și trata în interior (polipi, fibroame, aderențe). Se poate face cu sedare intravenoasă ușoară pentru confort.
Nu vreau să chinui femeile. Lucrăm cu blândețe. Când e nevoie, folosim sedare scurtă — pacienta respiră singură și se ridică imediat.” — dr. Ionela Anghelescu
Cât durează toată evaluarea?
Dacă sunteți organizați, aprox. o lună e suficientă pentru tabloul complet și pentru un plan clar.
Când se trec la tratament și ce opțiuni există
După ce investigațiile s-au așezat ca piesele unui puzzle și înțelegi în sfârșit de unde se pleacă, apare întrebarea firească: „Bun… și acum ce facem?”.
”Nu pornim într-o cursă contra cronometru și nici nu sărim direct la cel mai complex pas.” Cu dr. Ionela Anghelescu, tratamentul arată mai degrabă ca o scară urcată cu răbdare, treaptă cu treaptă, până când se găsește locul în care corpul pacientei răspunde cel mai bine.
Uneori, lucrurile se schimbă surprinzător de mult doar din reglaje fine: o tiroidă liniștită, o prolactină adusă la locul ei, un somn mai bun, o ovulație prinsă exact când trebuie. Dacă ciclurile sunt imprevizibile, se pune la punct sincronizarea; dacă timingul e dificil sau factorul masculin aduce mici provocări, inseminarea intrauterină poate scurta drumul — e ca și cum s-ar deschide poarta potrivită, la momentul potrivit.
Iar când harta arată clar că obstacolul e mai serios — trompe blocate, factor masculin sever, o rezervă ovariană care nu mai are răbdare — intră în scenă FIV, cu tehnologia ei precisă și cu toată grija de a păstra experiența cât mai blândă.
FIV, pe înțeles: pas cu pas
Uneori, după luni de încercări și pași mici făcuți cu grijă, harta ne arată limpede că e nevoie de un drum mai scurt și mai sigur. Acolo intră în scenă FIV — nu ca o ultimă șansă, ci ca o abordare firească, bine gândită, care aduce împreună ovocitul și spermatozoidul în cele mai bune condiții, apoi așază cu delicatețe embrionul înapoi în uter. Dacă vrei o imagine, gândește-te la un dans în care aprindem luminile, alegem muzica potrivită și creăm spațiul ideal pentru ca întâlnirea să se întâmple.
FIV (fertilizarea in vitro) este o procedură prin care ajutăm ovulul și spermatozoidul să se întâlnească în cele mai bune condiții, în laborator, apoi embrionul format este transferat cu delicatețe în uter. De obicei, ciclul include stimulare ovariană câteva zile (pentru a matura mai mulți foliculi), urmată de puncție ovariană scurtă, cu sedare; ovocitele recoltate sunt apoi fecundate fie „clasic”, fie prin ICSI (când un singur spermatozoid este introdus direct în ovocit). Embrionii sunt cultivați până la stadiul de blastocist (ziua 5), iar cel/cei cu potențial bun sunt transferați; la 7–12 zile se dozează beta-hCG pentru a confirma sarcina. FIV nu e „ultima șansă” și nu grăbește menopauza — doar maximizează șansa din luna respectivă, valorificând ovocitele pe care oricum le-ai fi pierdut în acel ciclu. Dacă rămân embrioni viabili, ei pot fi congelați pentru încercări ulterioare, fără a mai repeta stimularea și puncția.
„FIV nu aduce menopauza mai devreme. Doar maximizăm șansa din luna respectivă: în loc de un ovocit, recuperăm 3–4 pe care oricum i-ai fi pierdut”, spune dr. Anghelescu — și, brusc, ceea ce părea intimidant devine logic și gestionabil.
Dar haide să luăm pas cu pas fiecare etapă, așa cum a prezentat dna. Dr. Anghelescu.
Stimularea ovariană
Se administrează FSH (hormon foliculostimulant) zilnic ~10 zile, la ore apropiate, pentru a matura un „lot” de foliculi. În acest timp, vin 2–3 monitorizări ecografice pentru a ajusta dozele și a prinde exact momentul optim.
Puncția ovariană
Când foliculii ajung la dimensiuni potrivite (≈18–20 mm), se face puncția ghidată ecografic, sub sedare intravenoasă scurtă. Procedura durează câteva minute, iar ovocitele ajung imediat în laborator.
Fertilizarea în laborator
- FIV „clasic”: ovocitul se întâlnește cu o picătură de spermă „pregătită”; fertilizează „cel mai bun” spermatozoid.
- ICSI: embriologul injectează un spermatozoid în interiorul ovocitului — util în factor masculin sever sau după fragmentare mare a ADN-ului.
A doua zi, laboratorul confirmă câte ovocite s-au fertilizat, apoi embrionii sunt cultivați până la blastocist (ziua 5).
Transfer proaspăt sau „freeze-all”
Dacă endometrul este favorabil, se poate face transfer proaspăt al unui blastocist și se crio-congelează restul. În situații mai puțin propice, se alege congelarea tuturor și transfer ulterior pe ciclu natural sau substituit (estrogen + progesteron).
Transferul este pasul cel mai fin: plasăm embrionul blând, în mijlocul cavității, fără să provocăm contracții. Experiența aici este crucială.” — dr. Ionela Anghelescu
Confirmarea sarcinii
La 7–12 zile după transferul de blastocist se dozează beta-hCG (sânge). Valoarea se repetă la 48 de ore — creșterea susține evoluția sarcinii. La ≈2 săptămâni după primul beta se poate confirma ecografic sacul gestațional și activitatea cardiacă.
Mă bucur la fiecare beta-hCG pozitiv. Îmi țin lista cu rezultatele așteptate și întreb mereu: ‘A venit beta? Cum e pacienta?’” — dr. Ionela Anghelescu
Important: în primul trimestru se pot pierde o parte dintre sarcini, chiar confirmate ecografic. După 12–13 săptămâni(morfologia de trimestrul I), riscul scade semnificativ.
Dacă nu se prinde „din prima”
Este o îngrijorare firească. Avantajul unui ciclu bine făcut este că de obicei există embrioni congelați, astfel încât următoarele încercări presupun doar pregătirea uterului, fără stimulare și puncție. Uneori sunt necesare fine-tuning-uri (de exemplu, test de receptivitate endometrială sau strategii de sincronizare). În situații speciale, se discută despre:
- Ovocite donate – când rezerva este extrem de mică sau calitatea ovocitelor rămâne slabă în pofida încercărilor;
- Spermă de la donator – când nu se pot obține spermatozoizi viabili, nici prin recoltare chirurgicală.
Nu pot garanta 100% o sarcină. Pot garanta că mă voi bate pentru ea — cu toată știința și energia — și că vom ști împreună când schimbăm strategia.” — dr. Ionela Anghelescu
Emoțiile: grele, reale și… perfect normale
Nimeni nu vine la medic „ca la o cafea”. În cabinet intră stresul, presiunea socială, uneori rușinea („toți ne întreabă când facem un copil”), alteori tăcerea — multe cupluri nu spun familiei prin ce trec. Unele paciente plâng „din nimic”, altele simt că își pierd răbdarea. Toate sunt firești.Așa că abordarea medicului chiar cred că trebuie să fie așa cum zice și dr. Anghelescu: „E nevoie de empatie și de timp acordat fiecărei paciente, ca experiența să rămână suportabilă.”
Iar când zilele se adună și emoțiile par să ocupe tot spațiul, e ușor să simți că nu mai ai unde pune piciorul. Atunci există gesturi care nu rezolvă totul peste noapte, dar care dau aer și ritm. Nu sunt „rețete” cu rezultat garantat. Dar pot fi ancore.
- Sprijinul partenerului (chiar și la injecții) contează enorm.
- Psihoterapie/consiliere – un aliat real pentru anxietate, așteptări și reziliență.
- Pauze programate când corpul sau mintea cer respiro.
- Comunicare deschisă cu medicul: întrebarile sunt binevenite.
Un final care e, de fapt, un început
E posibil să fii obosit(ă), speriat(ă) sau să simți că „ai încercat de toate”. Nu ești singur(ă). Există o strategie pentru tine, nu una „universală”. Iar când strategia e gândită corect, aplicată cu blândețe și susținută de experiență, șansele cresc.
Îmi doresc să ‘scap’ de pacienți… gravidă. Asta e bucuria mea. Și luptăm până reușim sau până când realitatea ne arată o cale mai bună.” — dr. Ionela Anghelescu
Dacă simți că e momentul, programează o întâlnire cu dna dr. Ionela Anghelescu. Un consult empatic și o discuție clară pot transforma frica de azi în curajul de mâine — și, pas cu pas, într-o sarcină dorită. O găsiți și pe IG aici cu multe sfaturi utile!
***