Cu copiii… si motivele pentru care nu le place sa mearga la scoala.

Scriam zilele trecute pe Facebook ca l-am rugat cu cerul si pamantul pe fii-miu cel mic, Eric, ca macar in ultima zi de vacanta sa citeasca o carticica, mica, mica (format A5 si 45 pag. – sa nu va imaginati ca i-am dat vreun roman). Omul a declarat inca de mult ca lui nu-i place sa citeasca si ca nu am cum sa-l fortez. Punct. Dar eu, fixata in proiect, tot insist… In fine, evident ca si aceasta incercare a fost un rateu. M-a intrebat ce i se intampla daca nu o citeste. “Imi iei Play Station-ul? Sau iPad-ul?” Asa ca i-am zis ca nu-l duc la scoala in prima zi. Si a replicat ca “Nu esti chiar asa de cruda”. 

Ei bine, ieri Eric a inceput scoala. De fapt, as zice mai corect, a inceput scoala fara Eric. Si nu pentru ca l-as fi pedepsit eu (chiar nu sunt atat de cruda 🙂 muahaha), ci pentru ca dimineata inaintea plecarii i s-a facut subit rau. Stare de voma, durere de cap si de burta, senzatie de frig… E clar. Acestea sunt simptomele pe care le provoaca scoala copiilor. Cunoasteti genul asta de situatie? Chiar imi povestea o prietena ca si fiului ei ieri pe drum i se facuse rau, dar pentru el a fost prea tarziu… 🙂 Nu a avut scapare! 

In fine, imi este cat se poate de clar ca o mare parte din generatia aceasta de copii este refractara la sistemul de invatamant. Indiferent ca vorbim de cel romanesc sau de unul strain. Eric a zis de zeci de ori “Scoala imi distruge viata. Imi distruge copilaria!” Si atunci e firesc ca noi parintii sa ne intrebam: cum gestionam aceata situatie? Abordam o atitudine dura, neinduplecata si ii fortam sa faca ce trebuie sau alegem relaxarea, intelegerea fenomenului si cautam alternative? Mie imi este greu sa dau un raspuns transat la aceste intrebari.

Asa ca mai bine incerc sa inteleg care sunt motivele pentru care copiilor pur si simplu nu le place la scoala.

1. Temele

Copiii mei considera ca lucreaza suficient la scoala si ca momentele de stat acasa fac parte din timpul lor liber. In plus, sunt foarte plictisitoare. Fair enough!

2. Trezitul de dimineata

Din fericire, ai mei sunt deosebit de matinali, la ora 06:30 sunt in picioare si foarte activi. Dar imi amintesc ca mie asta mi s-a parut un chin. Mai ales in lunile de iarna cand era intuneric si frig. Pe bune, cui ii arde de invatat in asemenea conditii? 

3. Subiecte foarte plictisitoare

De exemplu, copiilor li se cere la scoala sa analizeze gramatical diverse cuvinte.

Remember? (ea) mananca – pred. verbal exprimat prin verb predicativ, personal, tranzitiv, pers. a III-a, sg., conjugarea I, diateza activa, modul indicativ, prezent.

“Pe bune? La ce-mi foloseste asta?” Asa se intreba fii-miu cel mare. Nu sunt multi “nebuni” ca mine care faceau chestia asta de placere (ihi, mie-mi place 🙂 si in romana si in germana). Iar copiii e firesc sa nu inteleaga la ce le foloseste o astfel de analiza de vreme ce nu li se dau explicatii pe intelesul lor. Materia este prea dificila prin comparatie cu varsta lor si capacitatea de intelegere a unor termeni abstracti.

4. Profesori foarte plictisitori

Si asta este o problema reala. In scoala lui Eric exista un prof de istorie, Monsieur P., pe care toti il adora. De ce? Pentru ca le povesteste istoria, nu o recita. 

5. Notele

Da, notele genereaza un factor major de stres. Mai ales daca parintii au obiceiul de a pedepsi orice nu este 9 sau 10. Goana dupa note cat mai mari reprezinta, in opinia mea, o mare problema a sistemului de invatamant romanesc. Parintii disperati sa vada 10 pe linie in carnetele copiilor lor (desigur, cu scopul de a prinde loc intr-un liceu bun), ducandu-i la scoli unde aceste note sunt la ordinea zilei, gresesc profund. Eu vreau sa stiu nota corecta pe care o merita copilul meu. Doar asa pot intelege care este nivelul lui real si unde trebuie sprijinit (dar aici deja intram in alta discutie).

Si apropos de note, noroc ca a cam disparut obiceiul de a striga in clasa ce nota a luat fiecare. Era o situatie destul de stanjenitoare pentru unii. 

See Also

Top uleiuri esențiale pentru calm și pace interioară – partea a II-a

6. Teste, teze, examene

Pe parcursul intregului semestru copiii sunt constant evaluati. De ce este necesar stresul unui examen final, chiar atunci cand oboseala s-a acumulat din plin? In plus, presiunea este mare considerandu-se ca rezultatul la un astfel de examen iti decide viitorul. 

7. Profesori rai

Am avut cu totii macar un profesor de care ne era o frica imensa. Fie ca nu ne dadea voie sa ne spunem o opinie, fie ca ne injosea sau chiar devenea violent verbal sau fizic (in clasa a IV-a am fost data de invatatoare cu capul de banca pentru ca la matematica nu scrisesem fiecare cifra in cate o patratica – fara exagerare!).

Acestea sunt doar o parte din motivele pentru care multor copii nu le place la scoala. Evident ca exista acele exceptii, copii foarte dedicati din fire, carora le place sa invete, sa citeasca, sa scrie (de cele mai multe ori e vorba despre fete – mai muncitoare, mai motivate, mai responsabile – o idee: MATERIILE IN FUNCTIE DE SEX). Dar nu sunt multi. Si nici nu consider ca acest traseu reprezinta o garantie a reusitei in viata (whaterver that means). Scoala este o etapa prin care noi toti trebuie sa trecem, intr-un fel sau altul. Ceea ce consider insa cu adevarat important este sa identifici ce poate face copilul tau cu pasiune. Acela este drumul care il va face fericit in viata.