Cum să te descurci cu “the flying monkeys”? Fața nevăzută a abuzului emoțional

„The Wonderful Wizard of Oz” – ți se pare cunoscut titlul? Cu siguranță! Ce nu știi, poate, este că expresia „flying monkeys”, din cartea cu pricina este utilizată pentru a descrie persoane care acționează, conștient sau inconștient, în sprijinul unui individ manipulator sau abuziv.

Conceptul provine metaforic din romanul „The Wonderful Wizard of Oz” de L. Frank Baum, unde maimuțele zburătoare îndeplineau ordinele Vrăjitoarei celei Rele fără a chestiona moralitatea acestora.

Cu toții am dat de maimuțele astea măcar o dată în viață. Sunt peste tot și se ivesc în diverse contexte. Apar în școală, atunci când bisericuțele din clasă se unesc care încotro pentru atingerea “monopolului de leadership”, și din păcate, multe dintre ele acționează ca bullies, orbitând în jurul narcisistului și făcând victime în clasă, pe holurile școlii, iar mai apoi la locul de muncă, în familie (iar aici este o adevărată traumă generațională) sau în grupul de prieteni.

În psihologie, termenul este folosit mai ales în literatura despre narcisism patologic, abuz psihologic, relații toxice și dinamici de tip triangulare. Flying monkeys nu sunt neapărat sau întotdeauna persoane „rele”, însă comportamentul lor poate avea consecințe profund dăunătoare asupra victimei.

Așadar, materialul își propune să analizeze fenomenul dintr-o perspectivă psihologică, morală și relațională, precum și să ofere strategii prin care o persoană se poate proteja de aceste influențe.

 Definirea conceptului de „flying monkeys”

În psihologie, „flying monkeys” sunt indivizi care:

• apără un abuzator sau manipulator
• transmit mesaje, fac presiuni sau amenințări în numele acestuia
• discreditează, invalidează sau izolează victima
• participă la campanii de defăimare a victimei
• exercită presiune emoțională pentru reconciliere sau supunere

Termenul este frecvent asociat cu abuzul narcisic, dar apare și în dinamici de tip cultic, relații de familie disfuncționale, organizații toxice sau contexte sociale unde există dezechilibre de putere.

Un aspect esențial este faptul că flying monkeys pot acționa:

• conștient, știind că manipulează sau fac rău
• inconștient, crezând că „ajută”, „mediază” sau „fac ce trebuie și este corect”

Profilul psihologic al maimuțelor zburătoare

Din perspectivă psihodinamică, multe persoane devin flying monkeys din motive care țin de propriile lor vulnerabilități:

• frica de abandon
• nevoia de aprobare și validare sociale (we’re the cool kids, right?)
• dependența de autoritate
• lipsa unui sine diferențiat, acea persoană care este puternic influențată de părerile altora, care își schimbă unor calorile și ideile doar ca să fie acceptată

Din păcate, acești oameni pot avea dificultăți în a-și forma opinii independente și sunt susceptibile la narative simplificate de tip „victimă–călău”, oferite de manipulator. Nu de alta, dar în viață e mai ușor să crezi ce-i mai rău despre o persoană, decât să ai puterea de a o asculta, fără judecată. Iar dacă pui interesele proprii la socoteală, flying monkeys pot deveni niște personaje greu de digerat în spațiul personal.

De asemenea, studiile clasice ale lui Solomon Asch asupra conformismului arată că indivizii pot adopta opinii sau comportamente evident greșite doar pentru a se alinia grupului. Contribuțiile în psihologia sociale ale americanului sunt învățate pe băncile facultății de sociologie, iar din ce îmi amintesc în facultate, Asch a concluzionat că oamenii sunt mult mai ușor de influențat decât le-ar plăcea lor înșiși să creadă, iar flying monkeys sunt adesea produsul:

• presiunii de grup
• loialității oarbe
• dorinței de a evita conflictul

În acest sens, ei nu sunt doar actori individuali, ci parte a unui sistem relațional cu totul disfuncțional.

Moralitatea maimuțelor zburătoare

Din punct de vedere etic, comportamentul flying monkeys ridică o întrebare fundamentală: cât de responsabil este cineva pentru un rău comis „în numele altuia”? Psihologia morală introduce conceptul de dezangajare morală, mecanism prin care indivizii își justifică acțiunile dăunătoare prin:

• minimalizarea consecințelor
• transferul responsabilității („nu eu am decis”, „nu eu am vrut să se întâmple așa”, „exagerezi”)
• demonizarea victimei

Flying monkeys folosesc frecvent aceste mecanisme pentru a-și proteja imaginea de sine. Iar dacă ai avut des de-a face cu ei știi foarte bine, din experiența proprie, că puține maimuțele zburătoare fac rău inconștient. De altfel, aș îndrăzni să spună că odată cu împlinirea majoratului nu mai poți fi dezvinovățit de comportamentul defectuos față de cei din jur.

Cu toții, mai ales ca adulți ne cunoaștem busola interioară, o reperăm întotdeauna (chiar și în cele mai intime momente) pentru a găsi punctele cardinale spre care să ne îndreptăm moralitatea, conștiința de sine, empatia și iubirea față de ceilalți. Atunci când nu ne ascultăm busola o facem intenționat, în calea noastră putând să distrugem vieți și suflete. Unii psihologi spun că maimuțele zburătoare pot fi la fel de corozive ca abuzatorul în jurul cărui orbitează. Și tind să le dau dreptate! Tu ce crezi?

De altfel, complicitatea pasivă, chiar și atunci când nu există intenție explicită de a face rău, reprezintă o formă de complicitate. Psihologia traumei arată că invalidarea secundară poate fi la fel de nocivă ca abuzul inițial. De exemplu, soacra care închide ochii atunci când fiul își bate nevasta sau adolescenta care se uită fără să intervină într-o umilire publică și discreditare intenționată a unei  colege de clasă, pot fi repere de flying monkeys și complicitate pasivă care traumatizează victimele în mod profund și dau mai multă putere abuzatorului.

Impactul psihologic al abuzului asupra victimei

Abuzul narcisic, amplificat de intervenția maimuțelor zburătoare are un impact psihologic profund și de durată asupra victimei. Narcisicul nu se limitează la a manipula direct; el creează un sistem relațional în care alții sunt cooptați pentru a controla, discredita și izola ținta. Astfel, victima nu se confruntă cu un singur agresor, ci cu o întreagă rețea care validează abuzul.

La nivel emoțional, victima ajunge să trăiască confuzie cronică, rușine, stigmă și demoralizare. Gaslightingul constant erodează încrederea în propria percepție: ceea ce simte sau observă este minimizat, negat sau ridiculizat. Când flying monkeys repetă mesajul narcisicului, apare o validare socială a abuzului, iar victima începe să creadă că „problema este la ea”. Psihologic, acest proces duce frecvent la anxietate, depresie, hipervigilență și o identitate pe butuci, cioplită și groaznic de fragilă. Victima învață să se autocenzureze, să evite conflictele și să își suprime nevoile pentru a preveni atacurile. Relațiile devin asociate cu pericolul, iar siguranța emoțională este sever compromisă.

În astfel de cazuri, un alt efect foarte dureros este izolarea, care dacă nu-i controlată poate duce la suicid. Flying monkeys pot rupe legături importante, pot răspândi zvonuri sau pot ridiculiza public victima, lăsând-o fără sprijin și cu sentimentul că este „singură împotriva tuturor”. Această pierdere a rețelei sociale adâncește trauma și prelungește vindecarea. 

Câte știri cu copii traumatizați de agresori și complicii lor au făcut înconjurul țării în ultimii ani? Cele mai recente exemple sunt școala din Cluj unde copii de primară au schilodit la propriu un băiețel în baie, sau în județul Timiș, de curând, unde abuzatorul și complicii săi au lăsat fără viață, premeditat un copil de 15 ani. Astfel că, întrebarea mea este: ce face societatea real pentru victime? Le ascultă? Le protejează? Ce face societatea cu abuzatorul? Îl crește fără limite, îl educă fără valori? Dar dacă flying monkeys și abuzatorul sunt la tine în familie? Cum reușești să nu te îmbolnăvești cu otrava lor? Cum te aperi concret? Cum faci să nu fi victima abuzatorului și maimuțelelor sale?

Recuperarea presupune nu doar ieșirea din relația abuzivă, ci și reconstruirea încrederii în sine, validarea propriei realități și reînvățarea limitelor sănătoase. Fără recunoașterea impactului sistemic al acestui tip de abuz, suferința victimei riscă să fie din nou minimalizată.

De ce sunt flying monkeys periculoși? Spre deosebire de abuzatorul principal, aceștia par „bine intenționați”, de obicei fac parte din cercul apropiat (familie, prieteni) și mai mereu, folosesc un limbaj moralizator („trebuie să ierți”, „tu exagerezi”, „ești sensibilă” etc) Această aparență de neutralitate face ca mesajele lor să fie mai greu de respins și mai distructive psihologic. Face victima să nu se mai înțeleagă pe sine, să-și pună dubii asupra propriilor experiențe trăite, asupra propriei moralități, iar această dezumanizare – aș putea să-i spun – duce la lucruri grave, care intervin în sufletul victimei, destabilizând-o profund.

Strategii sigure de protecție psihologică

Cred eu, că cel mai frumos dar pe care ți-l poți face singură este să nu te minți niciodată. Minciunile pe care ți le spui sieși și negarea adevărului pot distruge la fel de mult ca abuzatorul care te chinuie. De aceea, cea mai importantă strategie de protecție psihologică asupra maimuțelor zburătoare cu care ai de-a face, este să obții claritate asupra situației. NU te mai minți! Adevărul doare întotdeauna, dar este și eliberator, iar identificarea clară a faptului că o persoana acționează ca flying monkey, într-o situație de abuz psihic sau fizic face diferența. De altfel, psihologia cognitivă arată că etichetarea corectă reduce confuzia și anxietatea, ceea ce mărește șansele victimei să scape de manipularea narcisică în care se găsește.

De asemenea, strategia low contact sau no contact este recomandată frecvent în literatura de specialitate în cazul abuzului relațional. Aceasta presupune: reducerea interacțiunilor cu narcisicul și “prietenii săi”, evitarea justificărilor și stabilirea unor limite ferme. Totodată, refuzul triangulării duce la liniște, nu la dramă, ca până acum. Un principiu esențial este să nu accepți mesaje „prin intermediari”, refuză să vorbești cu ei și să transmiți mesaje prin aceștia. În acest mod, vei reuși să întrerupi dinamica manipulatorie și să-ți găsești liniștea.

Nu în ultimul rând, dezvoltarea unei surse interne de validare este crucială. Terapia cognitiv-comportamentală și terapia bazată pe traumă pun accent pe reconectarea cu propriile emoții și reconstruirea încrederii în percepțiile proprii. Lucrul cu un psiholog familiarizat cu abuzul narcisic sau trauma relațională este una dintre cele mai sigure forme de protecție pe termen lung, iar a face terapie în astfel de cazuri va face o diferență colosală pentru prezentul și viitorul victimei.

Un alt aspect important, peste care nu vreau să trec cu vederea, se referă la diferențierea între ignoranță și abuz emoțional. De aceea, ține cont că nu toate persoanele care transmit mesaje sunt la fel. Încearcă să observi nuanțele în mod corect între persoanele care pot fi educate și care au capacitatea de reflectare sinceră, și cele rigide, aliniate cu abuzatorul. 

Astfel, psihologia limitelor sănătoase subliniază că nu este responsabilitatea victimei să educe sau să convingă pe cei din jur să gândească moral și să procedeze în consecință. Nu este treaba ta să-l schimbi pe cel de lângă tine, dar este treaba ta să te schimbi pe tine, să-ți construiești o viață împlinitoare detașată de frici, sinceră și morală.

În concluzie, termenul de „flying monkeys” descrie o realitate psihologică profundă și adesea subestimată: aceea că abuzul nu este niciodată un fenomen strict individual, ci unul sistemic. Flying monkeys contribuie la menținerea și amplificarea suferinței prin conformism, dezangajare morală și invalidare emoțională. Protecția împotriva acestora nu presupune confruntare agresivă, ci cunoaștere de sine, limite clare și sprijin psihologic. 

Din perspectivă morală, responsabilitatea fundamentală a fiecăruia este aceea de a nu deveni instrument al răului, chiar și atunci când el este prezentat sub masca „binelui”. Ipocrizia, bat-o vina! Feriți-vă de ipocriți!

Surse material:

https://www.stefamedia.com/experimentul-lui-asch/

https://psycnet.apa.org/record/2011-22098-000

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6876420/

https://www.scirp.org/reference/referencespapers?referenceid=2146543

Sursă foto unsplash.com

***