Now Reading
Mihaela Nedela Perianu: „Ne pasă ce rămâne după”-fondatoarea QIP, despre curaj, reinventare și frumusețea adevărată

Mihaela Nedela Perianu: „Ne pasă ce rămâne după”-fondatoarea QIP, despre curaj, reinventare și frumusețea adevărată

Mihaela Nedela Perianu a petrecut peste trei decenii ajutând oameni să-și găsească direcția — mai întâi din scaunul recrutorului, apoi din cel al trainerului în leadership. Astăzi o face, surprinzător, din spatele unui scaun de machiaj.

Deși ne-am învârtit, după cum am aflat recent, în cercuri comune, pe Mihaela Nedelea Perianu, am întâlnit-o abia acum 2 luni la clinica de longevitate. Imediat ce ne-am văzut față-n față, am început o conversație despre sănătate, viață, determinare, pasiuni, bucurii și lecții, despre spiritualitate și branding care a durat mult peste programul pe care eu îl avea stabilit în ziua respectivă. Așa am aflat despre ea lucruri care m-au captivat și mi-au transmis clar că este o #SheDoer. E fondatoarea QIP – New Face in Town, un concept de beauty și wellness construit nu pe ideea de „ocazie specială”, ci pe una mult mai simplă: grija de sine ca parte firească din viața de zi cu zi. Dar povestea nu se oprește aici. În ultimii ani, Mihaela a avut curajul să închidă, după 18 ani, cel mai cunoscut brand pe care l-a condus, s-a reinventat ca podcaster și organizatoare a unui catwalk dedicat longevității și bucuriei de a trăi la orice vârstă, și a pus cap la cap o filosofie pe care o rezumă în trei cuvinte: „mind over matter”.

În acest episod #SheDoer, vorbim despre curajul de a închide un capitol ca să poți deschide altul, despre cum arată, de fapt, frumusețea „adevărată” dincolo de produse și tendințe, și despre ce înseamnă, până la urmă, să fii o She Doer.

1. Dacă privești în urmă, care a fost momentul în care ai simțit că „asta e direcția mea”?

Privind în urmă, cred că direcția mea s-a conturat prin întâlnirile cu oamenii. Mă interesa ce se află dincolo de un CV: ce îl motivează pe omul din fața mea, ce îl ține pe loc, ce ar putea face dacă ar avea mai multă încredere în el.

În recrutare am descoperit cât de mult poate schimba viața unui om întâlnirea cu oportunitatea potrivită. Mai târziu, prin training și coaching, am putut să însoțesc această schimbare mai îndeaproape. Astăzi văd mai clar firul care leagă toate proiectele mele: îmi place să creez contexte în care oamenii descoperă ceva valoros despre ei și capătă curaj să folosească ceea ce au descoperit.

2. Ce te-a atras spre resursele umane și de ce ai ales să construiești în acest domeniu?

M-au atras oamenii și posibilitatea de a contribui concret la parcursul lor. Mi-am început activitatea în 1991, într-o perioadă în care piața recrutării din România abia se forma. Era foarte mult de construit și de învățat. Antreprenoriatul mi-a oferit libertatea de a pune în practică propriile convingeri despre cum se lucrează cu oamenii: cu atenție, respect și responsabilitate. O recomandare de recrutare influențează atât viața unui candidat, cât și viitorul unei echipe.

Prin AIMS și, ulterior, prin Dale Carnegie Training, am putut lucra cu etape diferite ale dezvoltării unui om: alegerea unui rol, asumarea responsabilității, comunicarea, încrederea și leadershipul. Asta m-a ținut mereu aproape de acest domeniu.

3. Ce ai învățat despre oameni și despre tine din poveștile de carieră ale altora?

Am învățat să fiu atentă la diferența dintre ceea ce poate face un om și ceea ce își permite să creadă despre el. Uneori, potențialul există, dar încrederea încă nu a ajuns din urmă competența. Am mai învățat că o carieră admirată din exterior poate fi trăită foarte diferit din interior. De aceea, mă interesează și întrebarea: „Tu cum te simți în viața pe care ai construit-o?”

Despre mine am învățat că trebuie să continui să ascult, chiar și atunci când experiența mă face să cred că am înțeles repede. Oamenii te pot surprinde. Iar disponibilitatea de a fi surprins mi se pare esențială în orice relație.

4. Care este cea mai grea decizie de business pe care ai luat-o vreodată și ce te-a ajutat să treci peste ea?

Cea mai grea a fost să închid, după 18 ani, franciza Dale Carnegie Training. Am luat această decizie după pandemie, în urma unui proces lung și dificil. Eram foarte atașată de brand și de tot ceea ce construisem în jurul lui. Investisem acolo 18 ani de muncă, energie și încredere, iar încheierea acestui capitol avea o greutate personală foarte mare. Dar, din 1991 până astăzi, am traversat multe etape și crize economice, inclusiv criza din 2008. Am învățat că, în asemenea perioade, deciziile de business sunt deosebit de complicate: ele schimbă felul în care trăiești și lucrezi tu, echipa ta și, uneori, clienții tăi. Ca antreprenor și lider, asculți, te consulți, dar responsabilitatea finală îți aparține. Există o singurătate a deciziei, mai ales când știi că alegerea ta va aduce disconfort unor oameni la care ții.

Ce m-a ajutat a fost să păstrez clară direcția companiei și să privesc onest ce mai puteam susține. Una dintre cele mai grele lecții de leadership este să accepți că grija față de oameni presupune uneori și decizii care îi nemulțumesc. Să le iei cu respect și responsabilitate, păstrând în vedere viitorul businessului, este o parte dificilă a rolului de leader.

5. Ce te face să spui „acum e momentul să construiesc ceva nou” și cum arată procesul de la idee la lansare?

La mine, lucrurile curg destul de spontan. Uneori simt o nevoie profundă de a încerca ceva nou, alteori mă provoacă o convenție pe care simt nevoia să o pun sub semnul întrebării. După zeci de ani de business, într-o dimineață m-am trezit și mi-am spus: „Eu nu mai vreau să fac business.” Am lăsat conducerea în mâinile colegilor mei și m-am apucat de actorie. De pe o zi pe alta, am intrat într-o lume complet nouă. A fost o decizie dificilă, dar nevoia de a explora acea parte din mine era foarte puternică.

Ideea podcastului a venit dintr-o întrebare pe care mi-am pus-o: „Ce pot să fac pentru a folosi toate darurile cu care am fost înzestrată?” Am simțit că întâlnirile și conversațiile cu oamenii pot aduce împreună multe dintre lucrurile pe care le am de oferit.

În zona de beauty și longevitate, impulsul a venit și dintr-o revoltă față de felul în care vorbim despre vârstă. De ce „anti-aging”? De ce să fim împotriva unui proces firesc? Și de ce ar începe conversația despre longevitate abia la 40 de ani? Din asemenea întrebări s-au născut catwalk-urile și dorința mea de a asocia longevitatea cu bucuria de a trăi, la orice vârstă. Așadar, începutul este adesea intuitiv: o dorință care nu mă mai lasă în pace sau o întrebare care mă stârnește. Apoi încep să îi dau formă. Am nevoie să simt că ideea mă mișcă suficient încât să vreau să o aduc în lume.

6. Ce te-a învățat tranziția dintre gestionarea unei afaceri existente și construirea uneia de la zero?

Într-o franciză ai o metodologie, un sistem și o promisiune de brand pe care trebuie să le înțelegi și să le faci relevante pentru piața ta. Când construiești de la zero, tu trebuie să le definești. Dar pentru mine, una dintre cele mai mari provocări a fost să intru într-o industrie complet nouă. Aveam peste 30 de ani de experiență în resurse umane și am intrat în beauty fără să cunosc acest business. A fost bulversant să descopăr cât de diferite sunt mecanismele care pun în mișcare lumea corporate față de cele din industria de beauty. Mi-a luat timp să înțeleg ce îi determină pe oameni să aleagă, ce apreciază și ce îi ține la distanță.

Pentru a înțelege mai bine, am apelat la un consultant de strategie Blue Ocean. Am explorat perspectiva clienților existenți, a celor care folosesc frecvent servicii de beauty, a clienților ocazionali și a celor care nu apelează deloc la această industrie. Am pornit de la patru întrebări: „Ce îți place? Ce nu îți place? Ce ai vrea să fie eliminat? Ce ți-ai dori să existe și nu găsești?” Pentru mine, aceasta este o abordare antropologică: să înțeleg oamenii, obiceiurile, motivațiile și așteptările lor înainte de a decide ce construiesc.

Lecția a fost să accept că experiența mea de antreprenor trebuie completată cu disponibilitatea de a fi din nou începătoare. Când nu cunosc un business, am nevoie să întreb, să ascult și să cercetez. De acolo pot începe să construiesc cu sens.

7. Motto-ul tău de la QIP este „Ne pasă ce rămâne după demachiere”. De unde vine această filosofie?

A venit din ascultarea clienților, în urma cercetării pe care am făcut-o pentru strategia Blue Ocean. Mulți dintre cei care apelau ocazional la servicii de machiaj ne-au vorbit despre prețuri mari, timpul îndelungat și senzația unei interacțiuni foarte tranzacționale. Au apărut și nemulțumiri legate de atmosferă: mult zgomot, bârfă, agitație. Din aceste conversații s-a conturat conceptul QIP – New Face in Town și filosofia „timeless. ageless. noiseless.” Ne-am dorit să construim o experiență în care omul se simte ascultat și în largul lui.

Această grijă se vede în lucruri concrete: îți spunem unde poți parca, te întrebăm ce muzică ai vrea să asculți, dacă preferi un ceai sau o cafea. Acordăm timp conversației despre tenul tău, despre produsele pe care le folosești, despre ce fond de ten ți se potrivește sau cum poți avea grijă de pielea ta acasă. „Ne pasă ce rămâne după demachiere” înseamnă că vrem să pleci cu ceva care îți folosește și mai târziu: un sfat bun, mai multă claritate, o fotografie în care îți place de tine sau amintirea unui timp petrecut în liniște.

Pentru mine, aceasta este o relație consultativă, construită pe termen lung. Machiajul este o parte a întâlnirii noastre, iar grija pentru omul care îl poartă dă sens întregii experiențe.

8. Ce te-a condus spre reinventarea misiunii tale prin frumusețe și îngrijire?

Proiectul a apărut datorită fiicei mele, Ema Ramona Perianu, care a ales să fie make-up artist. Am intrat în acest business pentru ea. Nu a fost o direcție planificată: alegerea ei m-a făcut să mă gândesc să investesc și să construim ceva împreună. Pe parcurs, mi-am dorit să dau acestui proiect o dimensiune mai amplă. Să creăm un spațiu în care să îți dai voie să te iubești, să te răsfeți și să te pui în lumină. Un loc în care să te simți suficient de confortabil încât să fii și vulnerabilă, să încerci ceva nou și să descoperi alte laturi ale tale.

Așa s-a făcut, firesc, legătura cu preocuparea mea de o viață pentru oameni. Prin machiaj, fotografie și timpul petrecut împreună, putem explora atât frumusețea exterioară, cât și relația pe care o avem cu noi înșine. Ema a fost motivul pentru care am început. Iar în ceea ce construim împreună am adus și dorința mea de a-i ajuta pe oameni să se privească cu mai multă deschidere și să își dea voie să strălucească.

9. Ce înseamnă pentru tine frumusețea adevărată și cum se traduce ea în experiența QIP?

Pentru mine, frumusețea adevărată începe cu atitudinea. Cu felul cald și prietenos în care te apropii de oameni, cu deschiderea și curiozitatea ta. Poate însemna și vulnerabilitate: să îți dai voie să fii văzută așa cum ești. La QIP, această idee se traduce prin libertatea de a experimenta. Prin diferite stiluri de machiaj și fotografie, poți descoperi fațete ale tale pe care poate nu le-ai explorat până atunci: o latură mai îndrăzneață, mai delicată, mai jucăușă sau mai senzuală.

Îmi doresc să ai spațiu să încerci, să fii curioasă și să te lași surprinsă de tine. Să te vezi frumoasă din mai multe unghiuri și perspective și să descoperi cât de multe feluri ai de a-ți exprima frumusețea.

10. De ce ai adus împreună trei generații de profesioniste?

Pentru că fiecare generație aduce un fel de a vedea lumea, iar întâlnirea dintre ele poate fi foarte fertilă. Experiența aduce discernământ și siguranță. O perspectivă tânără poate aduce alte referințe, alte întrebări și disponibilitatea de a încerca. Învățarea poate merge în ambele sensuri, dacă există respect și deschidere.

Pentru clientă, câștigul este o echipă care poate privi aceeași dorință din mai multe unghiuri. Îmi doresc să păstrăm această diversitate și să o folosim pentru recomandări mai atente și mai personale. Mi se pare și un mod firesc de a trăi ideea QIP: frumusețea, curiozitatea și relevanța ne pot însoți la orice vârstă.

11. Cine este „femeia QIP” și ce speri să simtă când pleacă?

O văd mai degrabă prin ceea ce își dorește decât prin vârstă sau profesie. Poate veni pentru o ocazie importantă, pentru un portret profesional, să învețe să se machieze sau din simpla curiozitate de a încerca ceva nou. Poate că îi este foarte ușor să fie în fața camerei. Poate că are emoții și are nevoie de timp. Mi-aș dori să se simtă binevenită în ambele situații. Când pleacă, îmi doresc să fie mulțumită de rezultat, să se fi simțit ascultată și să aibă mai multă încredere în propria prezență. Iar dacă experiența îi trezește pofta de a ieși în lume sau de a începe ceva, mă bucur cu atât mai mult.

12. Ce planuri ai pentru QIP – New Face in Town în perioada următoare? Unde vrei să ajungă acest proiect?

Îmi doresc ca QIP să devină un spațiu cultural, în care frumusețea, fotografia, conversația și întâlnirile dintre oameni se completează firesc. Pentru a înțelege cum putem construi această direcție, am investit în cercetare. Am început cu abordarea Blue Ocean, prin care am ascultat clienții și non-clienții industriei. Apoi am comandat un studiu Zeitgeist, ca să înțelegem și contextul mai larg: ce își doresc oamenii astăzi de la un astfel de spațiu, ce îi atrage și ce i-ar face să revină.

O idee din raport care mă inspiră este aceea de salon cultural: întâlniri cu artiști, antreprenori și oameni cu experiențe interesante, în jurul unei întrebări care deschide o conversație. Mi-ar plăcea să explorăm și colaborări cu fotografi, parfumieri, designeri sau alți creatori, fiecare aducând temporar la QIP o experiență proprie.

O altă direcție este portretul însoțit de povestea omului fotografiat: ce descoperă despre sine, ce etapă traversează, ce își dorește să exprime. În timp, aceste întâlniri ar putea forma o arhivă de chipuri și povești despre identitate, vârstă și schimbare. Mă atrage și ideea unui timp petrecut cu atenție deplină, departe de telefon: muzică, îngrijire, machiaj, conversație și, la final, o fotografie. O experiență pe care să o aștepți cu plăcere.

Acestea sunt direcții pe care vreau să le dezvoltăm treptat, păstrând calitatea serviciilor și grija personală. Îmi doresc ca oamenii să revină la QIP și pentru ceea ce descoperă aici: despre ei înșiși, despre ceilalți și despre lucrurile care le pot face viața mai frumoasă.

13. Pe lângă QIP, în ce alte proiecte sau inițiative ești implicată în acest moment?

Două proiecte foarte apropiate de mine sunt podcastul More to Live și The Catwalk of Joy at Any Age. Ambele exprimă preocuparea mea pentru felul în care ne trăim viața, iar direcția lor s-a clarificat și printr-un studiu Zeitgeist în care am investit. Zeitgeist înseamnă „spiritul vremii”: ideile, valorile, aspirațiile și tensiunile care definesc o perioadă. O astfel de cercetare te ajută să înțelegi ce îi preocupă pe oameni, ce își doresc și cum poate deveni relevant ceea ce ai tu de oferit. În cadrul studiului, oameni din generații și domenii diferite, cu vârste între 16 și 42 de ani, au explorat prezența mea publică: LinkedIn, Instagram, Facebook și conversațiile din podcasturi. Au privit parcursul meu din exterior și au formulat percepții și recomandări despre ce și-ar dori să descopere mai departe de la Mihaela Nedela Perianu.

Pentru mine, a fost valoros să văd ce leagă ei între toate aceste experiențe. Au remarcat curiozitatea, capacitatea de a asculta și faptul că, după peste 30 de ani de lucru cu oamenii, continui să explorez și să încep lucruri noi. Din această perspectivă s-a conturat More to Live: un podcast despre posibilitățile pe care le avem de-a lungul vieții și despre ce alegem să facem cu ele.

Am început deja înregistrările. Îmi doresc conversații despre curaj, relații, schimbare, reinventare și bucurie, în care experiențele invitaților să ne ajute să ne punem propriile întrebări. Numele More to Live exprimă pentru mine această disponibilitate: mai avem de descoperit, de învățat, de simțit și de trăit.

Catwalk-ul de longevitate a fost ideea mea înaintea studiului Zeitgeist. Prima ediție a avut loc pe 4 decembrie 2025, pornind de la „From real people to real people”: oameni reali, din generații și profesii diferite, care aduc pe scenă prezența lor și propriile povești. Studiul m-a ajutat să articulez mai clar direcția următoare: legătura dintre longevitate și bucuria de a trăi. Pe 13 noiembrie 2026, această idee prinde formă prin The Catwalk of Joy at Any Age. Vreau să deschidem conversația despre longevitate inclusiv la 20 de ani. Să ne întrebăm ce ne păstrează curioși, ce ne dă energie, ce relații cultivăm și ce ne face să așteptăm cu bucurie ziua de mâine.

Aceste două proiecte se întâlnesc într-o întrebare care mă preocupă foarte mult: ce vrem să trăim în anii pe care ni-i dorim?

14. Ce înseamnă pentru tine un antreprenoriat cu impact real, dincolo de cifre?

De când mă știu, dorința mea cea mai mare a fost ca ceea ce construiesc să le fie de un folos real oamenilor. Să dezvolt businessuri care contribuie la creșterea calității vieții lor. Asta mă motivează în orice proiect: să știu că ceea ce ofer prin companiile mele poate schimba în bine viața unui om. Poate fi o oportunitate profesională, mai multă încredere în sine, o descoperire sau o experiență care îi aduce bucurie. Îmi doresc ca oamenii să își amintească cu plăcere că au fost clienții noștri. Să simtă că au primit atenție, că serviciul le-a fost cu adevărat de folos și că au rămas cu ceva valoros, pe care îl duc mai departe în viața lor.

Pentru mine, impactul real se vede în aceste lucruri: cum se simte omul după întâlnirea cu noi, ce devine posibil pentru el și cu câtă bucurie își amintește experiența.

15. Ce i-ai spune femeii aflate la început de drum?

I-aș spune, în primul rând: nu contează de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici. Să își dea voie să greșească și să înceapă chiar dacă încă nu știe exact cum va face totul. Îmi place filosofia „You either earn or learn”: fie obții rezultatul pe care ți-l dorești, fie înveți ceva care te ajută să mergi mai departe. Chiar și o experiență dureroasă poate să îți aducă mai mult discernământ, claritate sau o înțelegere mai bună a ta. Adesea, frica de a greși, de a eșua sau de a fi respinse ne ține pe loc. Ne este greu să fim din nou începătoare, să întrebăm, să încercăm ceva la care încă nu ne pricepem. Dar tocmai această deschidere — beginner’s mind, mintea începătorului — ne permite să descoperim și să creștem. I-aș spune să ceară ajutor, să aleagă cu grijă oamenii alături de care construiește și să nu lase un eșec să devină verdictul despre cine este sau despre ce poate. Și să păstreze loc pentru viața ei: pentru prietenii, iubire, sănătate, joacă și curiozitate. Să își dea voie să schimbe direcția și să înceapă din nou, ori de câte ori simte că are ceva de explorat.

16. Ce înseamnă pentru tine să fii o „She Doer”?

Pentru mine, a fi o „She Doer” înseamnă Mind Over Matter. Înseamnă să alchimizez gândurile care îmi spun „nu pot”, „nu știu”, „nu merit” și să transform energia consumată în îndoială în proiecte care îmi pun în valoare darurile și aduc ceva bun în viața mea și a oamenilor din jur. Cred că una dintre cele mai mari provocări este să trecem de la o minte care ne ține în supraviețuire, preocupată de tot ce ar putea merge rău, la o minte care ne ajută să construim, să creăm și să ne împlinim prin folosirea darurilor pe care le avem. Pentru mine, a fi o „She Doer” înseamnă să nu las fricile minții să-mi conducă viața. Să am un nord foarte clar, să știu încotro vreau să merg și să nu mă las intimidată de spiritul vremii, de „așa se fac lucrurile” sau de opiniile altora. Să ascult, să învăț, dar să îmi păstrez propria judecată și curajul de a mă ghida după ea.

Și, mai presus de toate, să dau o formă concretă lucrurilor în care cred. Pentru că darurile noastre capătă putere atunci când le folosim.

***

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© 2020 Doer. Toate drepturile rezervate. Made by 360advertising.

Scroll To Top