Ce am învățat după un an de #doer.

January 16, 2018

My #doer, unul dintre principalele motive ale zâmbetului de pe fața mea, a împlinit astăzi 1 an!! Vai, cum a trecut… plecată fiind la Zurich pentru lansarea Fuzetea, trebuie să recunosc că îmi scăpase această aniversare importantă. 🙂

Pfff… cu ce să încep?

Păi, a fost un an cu muncă enormă, de dimineață când mă trezeam cu vreo idee pe care musai să o aștern, cu întâlniri pe parcursul zilei în care am prezentat oamenilor activitatea mea, cu încă niște ore de documentare și scris seara până la ore târzii. Poate confirma Horațiu care se mai trezește noaptea și nu-i vine să creadă că mă găsește la computer. Dar tot ceea ce se vede pe acest site (care NU este blog) nu este exclusiv munca mea. Am avut și ajutorul constant sau punctual al Biancăi, Ralucăi, Ioanei și Oanei. Vă mulțumesc, fetelor! You rock!

Și dacă tot am ajuns la momentul mulțumirilor, trebuie să îți mulțumesc ție pentru că îți faci timp să mă citești, pentru că îmi lași câte un mesaj, pentru că îmi dai feedback, pentru că dai like & share articolelor de pe acest site.

Apoi, primul an de #doer a însemnat concretizarea unui număr semnificativ de proiecte care au validat, într-un timp foarte scurt, că sunt pe drumul cel bun, cel corect, că a început să conteze calitatea și mai puțin cantitatea nerelevantă. Aceste proiecte au fost însă și confirmarea că am reușit să mă prezint aici într-un mod autentic, exact așa cum sunt eu, cu bune și cu mai puțin bune… autenticitatea a devenit tot mai relevantă.

#doer m-a ambiționat și mai mult. Mi-am dorit să îmi dovedesc că pot începe un proiect pe cont propriu, că îl pot duce mai departe, că îl pot crește, că am ceva de zis – poate nu ceva spectaculos, demn de tabloidele mondene sau care să te emoționeze până la lacrimi – dar ceva ancorat în ”meandrele concretului”. Ceva care să fie de folos măcar unei persoane. Am reușit să mă țin de acest plan nu doar timp de o săptămână, ci susținut, pe o lungă perioadă, fără să mă blazez. Asta a fost și este adevărata provocare.

A fi #doer presupune să faci multe chestii și să tot înveți. Ooo, și am învățat, atât în teorie, cât mai ales în practică. Deci, după un an de doer am învățat că:

Nu trebuie să fac totul singură pentru că nu sunt Super Woman. Este valabil în toate aspectele vieții mele. Ah, știu bine că e greu să delegi, că ai senzația că în afară de tine nimeni nu va fi capabil să ducă la bun sfârșit la aceeași calitate ceea ce îți dorești, daaaar, surprizăăă. Există oameni chiar mai pricepuți. Trebuie doar să ai încredere în ei. Și e foarte simplu dacă nu ești mulțumit/ă de rezultate: explici din nou ce îți dorești și dacă tot nu iese atunci poate e cazul să mai încerci și în altă parte.
De la un anumit moment e nevoie de sfaturile unor specialiști pentru că, surpriză din nou, nu le știu eu chiar pe toate în ciuda expertizei în mai multe domenii. Și de ce ar trebui până la urmă să le știu pe toate? Există oameni care au învățat la școală grafică, programare, drept, PR etc. În plus, nu este eficient din punct de vedere al timpului să le fac pe toate. Nu îți permiți să plătești servicii de acest tip? Sunt sigură că ai în jurul tău prieteni care îți pot da, măcar în anumite momente importante, o mână de ajutor. Cere ajutorul lor, primește-l dacă îți este oferit dar nu uita să întorci favoarea când e cazul. Și obligatoriu spune mulțumesc.
E OK ca nu toată lumea să fie de acord cu ceea ce scriu, cu viziunea mea. Am învățat să accept un schimb de idei și opinii diferite atâta timp cât sunt formulate într-un mod civilizat. Și să nu pun la suflet eventualele răutăți. Din contră. Pot spune că încerc de fiecare dată să văd și să înțeleg un alt punct de vedere și să bag la cap. Este o parte din drumul spre evoluția personală.
Atunci când îmi ascult instinctul sunt șanse mai mici să dau greș. Este ceva ce am învățat, bineîțeles, după ce lucurile nu au ieșit așa cum voiam. Cu alte cuvinte, asocierea cu tot dinadinsul cu anumite persoane cu care nu empatizez sau cu anumite proiecte în care nu cred nu a avut finalitatea dorită. Am învățat astfel că mai bine nu mă mai bag în chestii pe care ”nu le simt”.
E chiar indicat să spun NU uneori. A refuza oferte pentru care alții/altele ar face orice este un gest curajos care te poate ridica în ochii unor oameni. Este o dovadă că practici ceea ce predici, că ai niște valori pe care nu doar le enunți că așa dă bine la public. Poate pe moment vei crede că nimeni nu a observat… nope, fii sigur/ă că nimic nu trece neremarcat.
E uman să spun și să arăt lucuri despre mine mai puțin glamouroase. De exemplu, în excursia de la ski de acum două săptămâni m-am lipit atât de tare de ușa din sticlă de la baia camerei de hotel că era să o sparg. M-am ales cu nasul vânăt… ceea ce am și arătat pe Instagram. Pentru că și asta este parte din mine… în ciuda aparențelor, sunt de multe ori cu capul în nori și împiedicată.
Să vorbesc despre relația mea. A fost probabil unul dintre cele mai curajoase lucurui pe care le-am făcut. Pentru că dintotdeauna am fost reținută în a aborda acest subiect. L-am considerat prea personal. Dar s-a dovedit a fi mai interesant și mai util ție, cititorului meu, decât multe alte subiecte. Voi mai face această nebunie! 🙂
Nu pierd nimic dacă întreb. În sistemul de învățământ românesc ești pus la zid dacă adresezi întrebări neconforme. Ce tâmpenie. Cred că pe lumea asta poți spune că nu știi ceva și poți cere explicații, poți întreba. Tot ce se poate întâmpla este să nu primești niciun răspuns, să primești unul nesatisfăcător sau să chiar să afli ceva nou. Do it! Întreabă!

Probabl că ar mai fi puncte cu care să completez lista dar astea sunt cele care mi-au venit acum în minte.

Ce voi face anul ăsta cu #doer? Concert, nu o să-ți spun. 🙂 Pot doar să te asigur că voi continua să fiu autentică, să muncesc și să pun în practică o parte din restanțele de anul trecut. 🙂 Și voi încerca să fiu mai îndrăzneață atunci când am un punct de vedere solid, chiar dacă acesta este uneori contra curentului.

Voi continua să fiu #SheDoer. Rămâi alături de mine! Love.

***