Cum iti recapeti energia si dispozitia? Eu asa combat burnout-ul!
Ati citit, ati auzit sau v-ati confruntat macar o data cu el, fara sa stiti exact ce inseamna. V-a cauzat probleme, v-a schimbat starea de spirit si v-a facut sa treceti prin clipe extrem de complicate. Da, despre el vorbesc. Sindromul epuizarii sau burnout ne-a dat tuturor batai de cap la un moment dat. Banuiesc ca multi se lupta cu aceasta problema si ca, din pacate, si mai multi evita sa vorbeasca deschis despre ea, fiind complet depasiti de situatie.
Stiti care e cel mai important lucru: ESTE IN REGULA! E in regula sa va simtiti obositi, epuizati, lipsiti de chef, irascibili, tristi. Si nu, nu trebuie sa dati o sumedenie de explicatii pentru a va justifica. Sindromul epuizarii apare din nenumarate motive: stresul de la birou, probleme de familie, probleme financiare, absenta somnului, nemultumiri sau frustrari launtrice. Si este coplesitor. Eu, de multe ori, incerc sa fac totul perfect, sa rezolv zeci de task-uri in acelasi timp, sa fiu intr-un anumit fel, sa ma incadrez intr-un tipar, dar, cand devine dificil sa tin pasul cu aceste lucruri, se instaleaza treptat, treptat epuizarea sau sindromul burnout, termenul fiind folosit prima data de medicul de origine germane Herbert J. Freudenberger, in anii ’70.
De multe ori, incerc sa fac totul perfect, sa rezolv zeci de task-uri in acelasi timp, sa fiu intr-un anumit fel, sa ma incadrez intr-un tipar.
Burnout-ul este o stare de oboseala fizica si mentala, cauzata, in primul rand, de stresul excesiv care se manifesta pe o perioada lunga de timp. Aceasta stare ne poate reduce productivitatea si ne stoarce de energie, facandu-ne sa ne simtim lipsiti de speranta, deprimati, chiar plini de resentimente.
Cum recunoastem simptomele sindromului burnout?
Simptomele sunt multiple si pot varia de la o persoana la alta, insa, in linii mari, epuizarea cronica se manifesta astfel:
- lipsa de implicare si interes fata de orice activitate
- pierderea motivatiei
- o stare accentuata de anxietate
Iar aceste simptome sunt cauzate, de regula, de o suprasolicitare anterioara pe unul sau mai multe planuri. Daca ne referim strict la job, epuizarea apare ca 
urmare a unui dezechilibru: cand o persoana ajunge sa munceasca prea mult, uita de pauze, de viata personala sau sociala si sa se concentreze asupra unui singur aspect, atunci intervine problema.
Pentru ca da, o perioada poate face fata, din dorinta de a fi apreciata (cat de tare cautam apreciarea in tot ceea ce facem!), de a realiza cat mai mult, de a avansa cat mai repede, insa vine un moment cand, din cauza acestui ritm nebunesc, apar frustrarile, nemultumirile si, nu in ultimul rand, oboseala. Iar randamentul incepe sa scapa, dispare energia de la inceput, dispare dorinta de a mai face ceva. Iar sindromul epuizarii nu apare numai din cauza jobului, stresul, aceasta “boala” a secolului XXI, poate avea atat de multe ramificatii. Nici macar sportivii de performanta nu scapa de burnout si nu vorbesc aici doar de epuizarea fizica: presiunile la care sunt supusi permanent ii fac, uneori, sa clacheze.
Recastigarea energiei si a poftei de viata
Bineinteles ca este dificil sa let go, dar nici pe departe imposibil. Asa ca atunci cand acumulez multa oboseala si simt ca am ajuns intr-un punct critic, ca mi-au disparut ideile, sunt nervoasa si nu pot gasi o cale de rezolvare, stiu ca este momentul sa apas butonul de alarma. Si fac urmatorii pasi, pentru recastigarea energiei:
- Caut sprijinul celor apropiati. Familie, prieteni, chiar si colegi. Relatiile interpersonale sunt un bun antidot, chiar daca in prima faza este ultimul lucru la care ma gandesc. Contactele sociale ma ajuta sa ma destind, sa uit, chiar si pentru putin timp, de motivele din cauza carora am ajuns intr-o astfel de situatie. In plus, cei dragi ma pot ajuta sa gasesc solutii pe care poate nu le-am gasit pe cont propriu, avand in vedere ca sunt prea implicata si afectata de o anumita problema. Burnout-ul este o batalie pe care nu trebuie sa o duceti singuri!
- Ma deconectez o vreme de sursa problemelor. Cand sunt mega-stresata fac o pauza de orice. Pur si simplu nu ma uit pe mailuri, nu raspund la telefon sau mesaje si aleg sa ma uit, de exemplu, la un film. Daca e vorba de un job fix, va puteti lua cateva zile de concediu si mergeti intr-un loc in care va puteti deconecta complet (si da, aici intra in calcul si deconectarea de la tehnologie, ce credeati? Adio telefoane, laptopuri, mail-uri si alte lucruri de genul acesta). Nu va faceti o favoare daca va fortati sa munciti chiar si atunci cand starea voastra de spirit e la pamant. Dimpotriva, o pauza va poate ajuta sa reevaluati situatia si sa reveniti cu forte proaspete.
- Fac mici schimbari in rutina mea zilnica. Pentru a imi recapata energia, stiu ca este necesar sa imi schimb si stilul de viata. Asa ca am in majoritatea timpului grija de alimentatia mea, care poate fi puternic influentata de starea de spirit (din cauza stresului, unii pot incepe sa manance dezordonat si nesanatos, in timp ce altii se confrunta cu lipsa poftei de mancare). Trei mese pe zi, renuntarea la zahar si la alte alimente care favorizeaza sindromul de epuizare: cafeaua sau alcoolul. In plus, nu uitati de “portia” de sport zilnica. Incetul cu incetul, endorfinele isi vor face aparitia si va transforma starea de spirit. Take my word for it!
- Imi impun sa dorm cel putin 7-8 ore pe noapte. Este foarte important. Sindromul epuizarii este cauzat si de absenta somnului, asa ca eu am grija sa nu pierd noptile. Daca nu reusiti sa va odihniti cum trebuie, incercati cateva metode care va pot ajuta sa va relaxati inainte sa va bagati in pat: un ceai de tei sau de valeriana, un dus cald inainte de culcare, un playlist linistitor si cateva picaturi de lavanda pe perna. In plus, cu o ora inainte de va duce la somn, evitati sa va mai uitati in ecrane sau sa stati intr-o lumina puternica. in cazul meu cel mai bun “somnifer” este sa citesc cateva pagini.
- Imi stabilesc noi prioritati: mai mult timp petrecut cu prietenii si familia, o mai buna organizare (la birou – acolo unde se aplica), setarea unor obiective in acord cu resursele actuale, un regim alimentar sanatos, mai putine presiuni cateodata auto-impuse. Altfel spus, moderatie in toate!
Asa ca da, lucrurile ciudate si deloc placute se pot intampla oricand, insa important este felul in care alegem sa le abordam.
Voi ati trecut prin situatii care v-au epuizat? Cum ati reusit sa invingeti sindromul burnout?