#SheDoer: ”Nu mi-e frică de muncă!” spune Roxana Puia, de la Environ România.

Doer este despre a face. Doer este pentru cei care vor să facă puțin mai mult decât majoritatea. Iar SLooP Doer este despre și pentru cei care nu fac ceva doar ca să bifeze, ci ca să iasă bine. Noua gamă la care sunt parteneră este pentru cei care se apucă de lucruri și le fac să se întâmple. Nu pentru că li s-a cerut, nu pentru că au fost obligați să o facă, ci pentru că VOR să facă BINE. Pentru ei și pentru ceilalți. 

Plecând de la acest concept, împreună cu SLooP, ne-am gândit să invităm la un suc și la o poveste 6 femei pe care le admirăm și de la care credem că ne putem inspira atunci când avem nevoie de motivație.

Prima vizită din această serie specială de #SheDoer ne-a dus pașii către Roxana Puia este Marketing & Communication Manager Environ România. Mi-a plăcut mult discuția cu Roxana. Este exact în spiritul pe care mi-l imaginam despre ea. Iar asta nu face decât să îmi dea motive să o prețuiesc și mai mult și să o dau drept exemplu. Citiți și vă veți convinge!

 

Roxana, tu ești o femeie care impune din momentul în care cineva dă ochii cu tine. Emani un soi de forță de amazoană. Ceea ce și faci, te lupți pentru un concept foarte la început în România: reciclarea. Te lupți să schimbi mentalități, legi, acțiunile zilnice ale oamenilor. Ce te-a atras către acest domeniu de activitate? Și în ce măsură ți se pare unul potrivit pentru o femeie?

Cred că tocmai gradul de noutate al acestui domeniu m-a atras pentru că am considerat că este mai ofertant din punct de vedere al oportunităților.

În general îmi plac provocările, îmi plac proiectele pe care le construiesc de la zero și îmi place să urmăresc evoluția unei idei din momentul în care prinde contur și probabil de aici atracția față de domeniul reciclării care se află (din păcate) încă într-o fază timpurie.

Am înțeles destul de repede că indiferent de viteza cu care se mișcă, România ca și restul lumii, va merge în direcția sustenabilității pentru că altă cale nu există. Cu alte cuvinte, viitorul va fi verde sau nu va fi deloc.

Mai mult decât atât, am înțeles destul de repede că indiferent de viteza cu care se mișcă, România ca și restul lumii, va merge în direcția sustenabilității pentru că altă cale nu există. Cu alte cuvinte, viitorul va fi verde sau nu va fi deloc. Și atunci s-a născut în mine dorința, ca prin munca pe care o fac să pot contribui măcar puțin la schimbarea de mindset în ceea ce privește modul în care gestionăm resursele și de care avem atât de mare nevoie. De aici de fapt provine și satisfacția cea mai mare și care reprezintă forța motrice în activitatea mea pentru că după 10 ani la Environ pe care îi împlinesc vara aceasta, încă mai cred că mai am loc de crescut și dezvoltat.

Nu aș putea să spun dacă este sau nu un domeniu potrivit pentru o femeie pentru că eu nu prea cred în această segregare a domeniilor de activitate sau a meseriilor după sex. Aleg să mă ghidez mai degrabă după criteriul competenței și al abilităților și cred că au rămas foarte puține zone care nu au fost cucerite (încă) de femei. Sigur că o femeie tânără este privită cu un oarecare nivel de scepticism, dar cred că este valabil în orice domeniu, iar pe mine asta nu m-a oprit niciodată, ba chiar m-a ambiționat și mai mult.

Ca să ajungi să clădești cariera la care ai visat, așa cum spuneam, de la vis la realitate este cale lungă, muncă multă. Cum ai reușit să-ți păstrezi visul (care de multe ori este un ideal, uneori greu de transpus în practică) dar să rămâi cu picioarele pe pământ pentru a-l transforma în realitate? Cumva, cum ai reușit să nu te sperie greutățile de pe parcurs?

Nu sunt om care se sperie ușor. 🙂 Lăsând gluma la o parte, cred că faptul că nu mă dau bătută se datorează părinților mei și educației pe care am primit-o acasă. Ai mei m-au crescut cu această convingere potrivit căreia toate lucrurile valoroase se construiesc în timp, se construiesc cu muncă temeinică, cu efort constant  și uneori chiar cu sacrificii. Și tot așa se construiesc și caracterele puternice. Dacă am un obiectiv bine setat și eu știu că fac tot ce îmi stă în putință să îl ating, atunci nu mă las descurajată de obstacolele pe care le întâmpin pe parcurs.

Mi-e clar că ai succes în domeniul în care activezi. Că faci bine ce faci. Dar ce crezi că faci mai bine decât alții?

Cred că pun suflet în ceea ce fac și asta se vede și se simte. Anul trecut, căutând inspirație pentru numele unui proiect, am găsit întâmplător un concept în limba greacă: Meraki care se traduce prin to do something with passion, with absolute devotion; to put your soul into something, to put a little bit of yourself into it. Mi se pare că redă perfect concepția mea asupra a ceea ce facem în business sau carieră și tocmai de aceea l-am înrămat și așezat la loc de cinste în biroul meu.

Nu mi-e frică de muncă!

Nu știu dacă fac mai bine decât alții, dar știu că îmi place să urmez un fir roșu, să am o coerență și unitate în tot ceea ce fac. Și asta conferă sens și esență proiectelor mele.

Și nu în ultimul rând, mai cred că am o capacitate foarte mare de învățare și de muncă. Cu alte cuvinte, nu mi-e frică de muncă.

Există acea vorbă care spune ”nu riști, nu câștigi”. În ce situație s-a adeverit în cazul tău?

E valabilă în ambele sensuri. Am riscat și am câștigat de multe ori, însă am avut și momente de ezitare și probabil că am avut de pierdut. Deși ca să mă consolez îmi spun că ceva mai bun era pregătit pentru mine, știu că în definitiv, ori de câte ori facem o alegere, ratăm o opțiune despre care nu vom afla vreodată dacă ar fi fost mai bună sau mai rea.

Dar pentru că, așa cum spun și cărțile, oamenii de succes iau decizii repede și se răzgândesc arareori, cred că în toate situațiile în care nu am cumpănit prea mult (pentru că am această tendință pe care încerc să o corectez) și în care efectiv am acționat conform dorințelor și gândurilor inițiale, fără acel second thought, am avut satisfacții atât pe plan profesional, cât și pe plan personal. Cel mai recent exemplu care îmi vine în minte este toamna trecută când am ales să plec într-o călătorie total neplanificată, cu bilet de avion doar dus și fără cazare (total atipic mie) și care s-a dovedit a fi a cea mai grozavă vacanță de până acum pentru că am avut un sentiment nemaipomenit de libertate.

Există oameni sau momente care apar în viețile noastre ca noi să evoluăm, să ne deschidă ochii și să ne arate că ceea ce visăm este posibil. Unde ți-ai căutat inspirația, ai avut mentori?

În general, încerc să îmi găsesc inspirația în oamenii care mă atrag dintr-un anume punct de vedere, fie că este vorba de aspectul fizic, de stil, de carismă sau de poveștile pe care le au de împărtășit.

Primele repere în viață au fost ai mei de la care am primit nu doar un set de principii solide, ci și o lecție despre responsabilitate și educație financiară când nu se vorbea încă despre asta. Părinții sunt cei cu care mă consult întotdeauna înainte de a lua o decizie majoră.

Am fost norocoasă ca de-a lungul vieții  să întâlnesc câțiva oameni care m-au marcat într-un fel sau altul, oameni care au văzut potențialul în mine, cu care am avut o înțelegere profundă, dincolo de cuvinte, și care m-au ambiționat tocmai pentru că mi-au câștigat aprecierea și mi-am dorit să fie și reciproca valabilă. Și da, am avut un mentor care a venit în viața mea fix în în momentul în care simțeam că am mare nevoie de asta, un mentor care și-a pus amprenta asupra stilului meu și care m-a format din punct de vedere profesional pentru că m-a provocat constant să îmi depășesc limitele, timiditățile, neîncrederile.

Care a fost momentul în care ai fost tentată să abandonezi sau în care ți s-a părut că nu ai suficient curaj să mergi mai departe, și totuși ai reușit? 

Am avut multe astfel de momente și mi se mai întâmplă uneori chiar și acum să mă descurajez. De exemplu, am o reținere de fiecare dată când fac un lucru pentru prima oară, dar încerc să mă gândesc mai puțin la tot ce ar putea merge rău și să acționez mai mult.

Încerc să mă gândesc mai puțin la tot ce ar putea merge rău și să acționez mai mult.

Din perspectivă profesională, mi se întâmplă să mă cuprindă un sentiment de zădărnicie atunci când văd cât de multe gunoaie încă ne inundă pădurile, plajele, marginile șoselelor, când văd oameni care aruncă mucurile de țigară pe geamul mașinii. Dar mai apoi primesc și semnale pozitive, cum ar fi un proiect de la copiii din școlile în care facem acțiuni de educație ecologică și atunci știu că există șanse să ne facem bine și că pentru ei merită să continuăm să luptăm pentru misiunea în care credem.

Spune-mi un ritual pe care îl ai cu ajutorul căruia te auto-motivezi atunci când ai nevoie de un imbold?

Mă gândesc retrospectiv la toate lucrurile pe care le-am realizat, mă gândesc la momentele în care am fost tentată să renunț și nu am făcut-o și atunci retrăiesc cumva satisfacția atingerii obiectivelor. Asta funcționează cel mai bine în cazul meu.

Cred că de fapt acțiunea este cea care ne motivează: să te ridici din pat chiar dacă ai vrea să lenevești, să te duci la sport chiar dacă ai vrea să dai skip, să te vezi cu un prieten chiar dacă ai fi tentat să reprogramezi, să porți o haină care îți place pentru că te va ajuta să ai o stare mai bună. La final, vei fi fericit că ai ales să nu cedezi.

Spune-mi, te rog, trei calități/aptitudini pe care te-ai bazat în activitatea ta!

Sunt foarte ambițioasă și perseverentă, dacă am un obiectiv setat, nu prea accept alternative, sunt determinată să obțin ceea ce mi-am propus.

Sunt perfecționistă, sunt atentă la detalii, nu îmi place deloc superficialitatea.

Sunt organizată, am o minte logică și ordonată, dar care lasă loc și totodată și creativității.

________________________

Nu uitați de SONIA20 – codul special de reducere www.sloop.ro și bucurați-vă de RISE & SHINE, ENDURANCE și BRAINBEET la un preț special!

Foto: Anya Dimitrov

***