Viața profesională și viața personală. Cum găsești echilibrul?

Sunt mari șanse să ai un loc de muncă unde programul este de la 9 la 5. Dar cele 8 ore de muncă se transformă, uneori, în 9 sau 10. Sau atâtea cât este necesar ca să termini ce ai de făcut în ziua respectivă, nu-i așa? Și, cu cât trece timpul, linia între viața profesională și cea personală devine din ce în ce mai neclară. La un moment dat, îți dai seama că balanța înclină categoric în favoarea profesiei și că viața personală îți scapă printre degete. Și atunci te întrebi: cum găsești echilibrul între viața profesională și viața personală?

De ce tindem să punem profesia mai presus de celelalte planuri?

Întrebăm oamenii ce lucrează și, în funcție de răspuns, ne facem o părere, proiectăm asupra lor niște trăsături și un set de așteptări. Iată un motiv pentru care vrem ca ceilalți să aibă o părere bună despre noi. Statutul social. Și știm că asta nu e ceva care se obține de pe o zi pe alta. Așa că îi alocăm cea mai rodnică perioadă din viața noastră – cu gândul că, peste ani, vom avea ce să culegem. Da. Dar oare merită prețul?

În permanență ocupați.

Mereu avem ceva de făcut. Suntem tot timpul ocupați. Pentru că mereu apare o urgență, mereu intervine ceva presant. Și, când am terminat ce aveam de făcut, mereu sunt alte lucruri în așteptare. Ni se pare că timpul e puțin, că nu ne (mai) ajunge… Și noi avem atâtea obiective de îndeplinit! Nu stăm să ne gândim că poate greșim. Poate pur și simplu ne dorim prea mult și prea repede.

Echilibrul înseamnă să ai o parte din fiecare. Dar cum faci când tu ai vrea să ai tot din toate?! Mai ales profesional. După terminarea studiilor, tendința oamenilor este să prioritizeze viața profesională, deseori sacrificând celelalte aspecte ale vieții. Gândul este că trebuie să avansezi în carieră. Pentru că asta înseamnă prestigiu, plus un venit mai mare. Deci o viață mai împlinită pe urmă. Dar cum crezi că recuperezi anii în care nu ai avut suficientă grijă de tine? Degeaba o să-ți pară rău că ți-ai neglijat atâta timp viața personală. Așa că cel mai bine este să încerci să găsești acum un echilibru între viața profesională și cea personală.

Identificarea cu jobul.

Nu mă înțelege greșit. Nu spun că locul de muncă nu e important. Mi se pare normal să existe un soi de mândrie asociată cu locul de muncă. Adică să simți satisfacție pentru că, prin contribuția ta, lucrurile merg în direcția bună în firmă. Nu de alta, dar, vreme de zeci de ani, o să petreci acolo 8 ore/ zi, 5 zile/ săptămână. Deci ar fi chiar indicat să te motiveze și alte lucruri în afară de partea financiară, asta e clar. Și e minunat când îți place ce faci. E chiar de dorit.

Problema apare când ajungi să te identifici cu jobul, când el devine reperul tău numărul 1. Sunt ceea ce lucrez. Lucrez, deci exist – dacă ar fi să adaptăm dictonul lui Descartes la discuția noastră. Dar trebuie să nu uităm niciodată că, la urma urmei, locul de muncă este doar un loc de muncă. E modul prin care reușim să ne plătim facturile și să cumpărăm lucrurile pe care ni le dorim și de care avem nevoie. Cu scopul de a avea o viață plăcută și liniștită. Nu-i așa?

Cred că asta ne scapă din vedere deseori când ne lăsăm prinși în vârtejul obligațiilor profesionale. Tindem să uităm că, întâi de toate, jobul este un mijloc de a ne asigura existența. Jobul nu este un scop în sine. Dacă uităm asta, atunci foarte ușor ajungem să sacrificăm celelalte aspecte ale vieții noastre. Și, cu cât alocăm mai mult timp locului de muncă, cu atât mai greu ne va fi să găsim un echilibru. Ne vom lua starea de mulțumire doar din reușitele de la birou, validându-ne doar prin prisma a ce facem acolo.

Unde ești acum?

Imaginează-ți că ești bătrân. Și că, ajuns la capătul vieții, îți evaluezi viață. Ai fi mulțumit de tine însuți amintindu-ți de anii de acum? Adică de deciziile tale, de priorități, de relațiile cu cei din jur, de parcursul profesional și tot așa. Poți continua lista cu tot ceea ce contează pentru tine. În cazul în care crezi că tu, cel cu 50 de ani mai bătrân, nu ai fi tocmai mulțumit de cum îți trăiești acum viața, articolul acesta îți poate fi de ajutor.

Pune lucrurile în perspectivă!

Uneori, când sunt într-o perioadă mai agitată, adică o perioadă încărcată de lucruri pe care trebuie să le fac pe plan profesional, încerc să mă gândesc la următorul aspect. Încerc să-mi imaginez cum m-aș simți dacă, peste 5 ani să zicem, mi-aș aminti de ziua asta. Aș fi satisfăcută sau aș avea regrete? Asta mă ajută să nu mă las purtată de val și să-mi pun la punct programul din acea zi într-un fel care să-mi aducă satisfacții și pe celelalte planuri. Cum anume? Vă spun imediat.

Concret, ce putem face?

Dacă simți că ești copleșit de volumul de lucru și că e imposibil să schimbi ceva în legătură cu asta sau să te reorganizezi în vreun fel, te înșeli. Felul în care gestionăm partea profesională e ceva ce ține de noi. Dacă ne schimbăm puțin modul de gândire, atunci ne va fi la îndemână să găsim un echilibru între profesie și viața personală.

1. “Inventar”

În felul acesta mi-e mai ușor să-mi fac ordine în gânduri și, pe urmă, în viață. Fă o evaluare a tuturor planurilor vieții tale. Pe mine una chiar mă ajută să notez. Așa că ia o foaie de hârtie. Scrie. Cum stai pe plan profesional? Ești mulțumit? Dar în cuplu? Ai o relație care să te împlinească? Care e starea ta de sănătate? De relațiile de prietenie ce zici? Cum te înțelegi cu familia? Ești mulțumit de relația cu tine însuți? De altfel, cred că relația cu noi înșine e unul dintre cele mai importante aspecte de inventariat. Și, din păcate, în același timp este și unul dintre lucrurile la care ne gândim cel mai puțin. Nu ești de aceeași părere?

Ideea inventarului e, pe de o parte, să notezi toate zonele din viața ta care sunt importante pentru tine și, pe de altă parte, să evaluezi cât de mulțumit ești de fiecare zonă în parte, așa cum e ea acum.

2. Ce-mi doresc?

După ce ai văzut unde ești, următorul pas e să stabilești unde vrei să ajungi. Cum ar trebui să fie viața mea că eu să fiu mulțumită? Unde e echilibrul? Ce modificări ar fi necesare? Dar fii organizat! Adică notează, pentru fiecare plan al vieții tale, cum ți-ar dori să stea lucrurile și care sunt pașii pe care ar trebui să-i urmezi ca să ajungi acolo. În funcție de nevoile, posibilitățile și dorințele tale.

See Also

Vrei să trăiești mai mult? Începe prin a-ți atinge degetele de la picioare!

Iar dacă îți dorești să-ți acorzi mai mult timp ție însuți, o recomandare ar fi să meditezi. În cazul în care te interesează, îți las aici articolul Meditația, noua mea descoperire și ce rezultate mi-a oferit. 

3. Organizare

Iar în ceea ce privește timpul, eu folosesc următoarea structură. La începutul fiecărui anotimp îmi fac un plan pe 3 luni pentru fiecare aspect al vieții mele la care simt că ar trebui să mai lucrez. Acolo notez, unele sub altele, cu liniuță, tot ce vreau să fac până la venirea noului anotimp. Apoi, în fiecare seară de duminică, îmi fac planul pentru următoarea săptămână. Având grijă, desigur, să includ, pe lângă ceea ce trebuie neapărat să fac, și aspecte notate în planul pe 3 luni, astfel încât să fiu sigură că mă țin de el. Apoi, în fiecare seară, îmi notez pentru a doua zi lucrurile pe care trebuie neapărat să le fac (legate de partea profesională) și strecor și câteva care mă vor face să mă simt mulțumită de viața mea personală.

Cum am ajuns la împărțirea asta? Uneori poate fi copleșitor să te gândești la cât de multe lucruri vrei să schimbi. Și să renunți. Dar dacă împarți totul pe bucăți, capeți încredere în tine și vezi că, de fapt, nu e chiar atât de greu să ajungi, în cele din urmă, la echilibru. Bucură-te de fiecare pas mic pe care-l faci, pentru că ei se tot adună și duc la schimbări mai mari.

Câteva idei pentru planul săptămânal

Vreau să ies în oraș cu prietenul x, să îmi sun părinții de cel puțin y ori și să mă duc la un concertul z. Sau orice consideri tu că te-ar face să te simți mulțumit de modul în care gestionezi timpul, astfel încât să te simți bine cu tine însuți. Lucruri care, privind în urmă la sfârșitul săptămânii, îți dai seama că ți-au adus și un câștig emoțional. Iar la finalul celor 3 luni, dacă ești constant, o să vezi că ajungi să ai relații mai apropiate cu cei din jur și că te simți mai bine cu tine însuți.

Și, pentru că sunt de părere că discuția despre echilibru între viața profesională și cea personală face parte dintr-o sferă mai largă, îți las aici un articol care, sper eu, te va pune pe gânduri: ”A fi” sau ”A fi bine”? Well-being drumul spre o viață împlinită.

***