Zâmbește… orice ar fi! Ce este pozitivitatea toxică?
Mass-media și cărțile motivaționale au evidențiat decenii întregi valoarea potențială a gândirii pozitive, iar unele dovezi arată că aceasta poate îmbunătăți sănătatea mintală. Un studiu din 1018 efectuat de studenți sugerează că stima de sine ridicată sprijină gândirea pozitivă, reducând riscul de suicid în rândul tinerilor. Datele care evidențiază beneficiile gândirii pozitive afirmă că sprijinul comunitar sau inteligența emoțională interacționează cu gândirea pozitivă pentru a îmbunătăți starea de bine. Cu toate astea, ce este pozitivitatea toxică? Și de ce această alăturare aparent nepotrivită între cele două cuvinte?
Eu aș descrie pozitivitatea toxică ca o obsesie pentru a gândi pozitiv. Este convingerea că oamenii trebuie să dea o interpretare frumoasă tuturor experiențelor, chiar și celor care sunt profund tragice. Sunt de părere că negarea sentimentelor negative, duce în timp la autodistrugere. Da, este ok să simți mânie, furie sau tristețe. Da, este ok să plângi și chiar să fii vulnerabilă.
Pozitivitatea toxică reduce la tăcere emoțiile negative, diminuează din durere, într-un fel, o desconsideră ca fiind ceva înjositor și îi face pe oameni să se simtă sub presiune, doar pentru a pretinde că sunt fericiți în pragul colapsului. Cred că această atitudine refuză ajutorul, iar ca oameni avem nevoie de suport, de înțelegere și de susținere. Pozitivitatea toxică este de multe ori impusă. Am găsit-o la persoane care încearcă să pară fericite tot timpul. Oare pe termen lung ce suferințe poate produce pozitivitatea excesivă? Te-ai gândit la asta vreodată?
Când te confrunți cu o problemă, gândirea folosită într-un mod pozitiv se concentrează în general pe beneficiile unei perspective optimiste, în schimb pozitivitatea toxică impune pozitivitate indiferent de provocările cu care se confruntă o persoană.
Exemple de pozitivitate toxică
- să-i spui unui părinte care tocmai ce și-a pierdut un copil că mai are șanse să facă și alții
- afirmarea după o catastrofă sau un accident grav că „totul se întâmplă cu un motiv”
- să îndemni pe cineva să se concentreze asupra aspectelor pozitive ale unei pierderi devastatoare
- să-i spui cuiva că trebuie să treacă peste durere și suferință concentrându-se asupra aspectelor bune din viață
- etichetarea persoanelor care par întotdeauna pozitive sau nu își împărtășesc emoțiile ca fiind mai puternice sau mai plăcute decât altele
- încercarea de a elimina grijile cuiva spunând că „ar fi putut fi mai rău de atât”
Riscurile pozitivității toxice
- ignorarea daunelor reale: o analiză din 2020, a 29 de studii privind violența domestică a constatat că o prejudecată pozitivă ar putea determina persoanele care suferă de abuzuri să subestimeze severitatea lor și să rămână astfel, în relații distructive. Iertarea, speranța sau optimismul au crescut riscul ca multe persoane să rămână cu agresorii lor într-un context nociv care să le pericliteze nu doar starea de bine psihică, dar și fizică
- reducerea unei pierderi: durerea și tristețea sunt normale în fața pierderii umane. O persoană confruntată cu o astfel de situație, dacă este bombardată mereu de mesaje binevoitoare de a merge mai departe sau de a fi fericită s-ar putea să simtă că ceilalți nu sunt atenți la nevoile ei și că nu le pasă de pierderea suferită
- izolare și stigmatizare: persoanele care se simt obligate să zâmbească în fața adversității nu o să caute sprijin pentru că rușinea și sentimentul de izolare îi definește deja, descurajându-i să ceară sfaturi sau susținere
- probleme de comunicare: fiecare relație are provocări. Pozitivitatea toxică încurajează oamenii să ignore aceste provocări și să se concentreze asupra lucrurile bune. Această abordare poate distruge comunicarea și capacitatea de a rezolva problemele de relație
- stima de sine scăzută: oricine trăiește emoții negative. Pozitivitatea toxică îi încurajează pe oameni să-și ignore emoțiile negative, chiar dacă înăbușirea lor îi poate face să se simtă mai puternici (pentru puțin). Atunci când o persoană este incapabilă să se simtă bine dispusă și la locul ei poate simți că eșuează în viață.
Este ok să fii „pe negativ”?
Oamenii simt o paletă largă, profundă și variată de emoții, fiecare dintre ele luând parte la bunăstarea personală. Sau cel puțin, așa vreau eu să cred. De exemplu, anxietatea poate alerta o persoană cu privire la o situație periculoasă, în timp ce furia este un răspuns normal la nedreptate și maltratare. De asemenea, tristețea poate semnala intensitatea unei pierderi. A nu recunoaște aceste emoții înseamnă a ignora acțiunea pe care o pot inspira. Nu o să dispară dacă nu vorbești despre ele, din contră se vor acutiza. A discuta despre emoțiile pe care le simți, inclusiv cele negative, ajută creierul să proceseze mai bine sentimentele.
Cum să eviți pozitivitatea toxică?
- recunoaște emoțiile negative ca fiind normale și o parte a experiențelor umane
- identificarea și denumirea emoțiilor, mai degrabă decât încercarea de a le evita
- conversații sincere cu oameni de încredere din grupul tău despre trăiri și emoții, inclusiv cele negative
- căutarea sprijinului la oameni care nu etichetează sau judecă alegerile tale (prieteni apropiați sau terapeut)
O persoană poate să evite impunerea pozitivității toxice asupra altora dacă:
- încurajează oamenii să vorbească deschis despre emoțiile pe care le trăiesc devenind în acest mod mult mai confortabil cu emoțiile negative
- evită să ai un răspuns pozitiv la orice spune o persoană
- recunoașterea faptului că emoțiile negative intense coincid adesea cu emoții pozitive puternice, cum ar fi atunci când durerea profundă semnalizează iubire intensă.
În concluzie, pozitivitatea toxică îi încurajează pe oameni să-și ignore emoțiile dificile. Deși, gândirea pozitivă aduce beneficii fizice și mentale, nimeni nu poate gândi pozitiv tot timpul. Altfel, suntem destabilizați, creând și mai multă confuzie în interiorul nostru. Tot ce este dus la extrem nu face bine, iar pozitivitatea folosită în exces dăunează grav sănătății (fizice și psihice).
Sursă foto: Pexels
***