Ai auzit de “living books”? De ce este importantă lectura pentru dezvoltarea cognitivă și emoțională a celor mici și a celor mari
J.K.Rowling spunea: “Oriunde m-aș afla, dacă am o carte cu mine sunt fericită.” Copiii au nevoie de cărți, de living books, așa cum au nevoie de dragoste, de afecțiune, de mâncare sau de apă. La ora actuală literatura pentru copii este o industrie care valorează peste 2.6 miliarde de dolari.
Dacă pe vremea comunismului sau imediat după Revoluție în România cărțile erau mai greu de găsit, astăzi ai atât de multe variante încât este aproape obositor să le mai cauți. Iar când ai atât de multe variante nu știi întotdeauna dacă o carte este potrivită pentru copilul tău. Așa-i?
În căutările mele din ultima perioadă am descoperit conceptul de “living books”. Nu am găsit materiale în limba română pe acest subiect, iar cea mai bună traducere pe care o pot oferi termenului mai sus amintit: cărți vii.
Conceptul de carte vie este cu precădere, cunoscut peste Ocean și îi aparține filosofiei educaționale “Charlotte Mason”. Cărțile vii dezvoltă creierul copiilor, care de la naștere și până la vârsta de 5 ani este într-o continuă transformare și evoluție. În această perioadă, creierul formează căi neuronale în succesiune. Gândește-te la el ca la un mănunchi de strugure plin cu boabe care se înmulțesc și se înmulțesc datorită neuroplasticității neuronale cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat.
Astfel, lectura regulată, încă din burtica mamei stimulează crearea de neuroni, de sinapse, ceea ce contribuie la dezvoltarea limbajului, la pronunția corectă a cuvintelor, la alfabetizare ușoară și la formarea abilităților socio-emoționale și de empatie atât de necesare în viață.
Dacă ți se pare interesantă ideea acestui articol, te invit să descoperi îndeaproape fascinanta lume a cărților vii și importanța lecturii pentru copii, indiferent de vârstă.
Ce înseamnă conceptul de “living books”?
Cărțile vii sunt o parte majoră a filozofiei educaționale “Charlotte Mason”. De obicei, cărțile vii sunt scrise de un expert sau de cineva cu o pasiune mare pentru un anumit subiect. De multe ori, scriitorul a trăit o anume experiență și înțelege bine subiectul. De asemenea, tonul este conversațional, cărțile de acest tip sunt foarte bine scrise, deloc simpliste astfel încât, surprind imaginația cititorului și îl inspiră. Vei găsi astfel de cărți, deseori, sub formă de povești. Dar nu este o regulă! Frumusețea unei cărți vii este că nu reprezintă doar un compendiu de fapte, ci conține idei pe care cititorii le pot urmări și dezvolta îndeaproape.
De altfel, o carte bună este aceea care trezește curiozitatea, atât de importantă pentru un copil. Curiozitatea merge mână în mână cu inteligența care are nevoie de un mediu facil să înflorească și să crească.
Deși filosofia educațională creată de Mason este folosită deseori de familiile care optează pentru homeschooling trebuie să precizez că o carte vie poate fi folosită atât la școală, cât și acasă, indiferent de forma educațională în care crește copilul tău. Conceptul de living books poate fi utilizat pentru a completa și însoți orice manual școlar, pentru aproape orice materie. Totodată, poate fi folosit ca ghid în alegerea cărților pe care le citește micuțul.
La polul opus conceptului de living books se află literatura pentru copii fără niciun sens. Conceptul de “twaddle” sau de “pălăvrăgeala scrisă pe foi” și vândută părinților ca să fie citită de copii este o realitate cu care mulți părinți se confruntă azi. Așa cum am spus mai devreme, atunci când ai foarte multe variante, nu întotdeauna alegi corect. Gândește-te la o carte twaddle pentru copii, ca la o carte care îi aparține literaturii pentru gagici (chick lit) în limba engleză. Genul de cărți scrise de Sophie Kinsella și care targetează adolescente sau fete tinere sunt rapid de citit și nu necesită vreun efort special. La fel și unele cărți care se adresează copiilor conțin aiureli stilistice, au o frază previzibilă, prostească și nu îmbie la dezvoltarea vocabularului. Astfel, o carte de pălăvrăgeală (twaddle) conține o poveste fără sens și nu oferă substanță minții copilului.
De ce să alegi o carte vie?
Beneficiile sunt multe și cele mai pregnante sunt după cum urmează:
- cărțile vii atrag cititorul
- cărțile vii prezintă faptele ca parte a unei povești
- cărțile vii conduc de obicei, la o memorare amplă a materialului studiat
Cum pot face diferența dintre cărțile vii și twaddle?
Dacă mă întrebi pe mine, acești doi termeni sunt puncte de plecare în alegerea cărților pentru al tău copil. Dar conțin și o parte subiectivă. Adică, ceea ce reprezintă o carte vie pentru tine, s-ar putea să fie o bazaconie pentru altcineva. Acestea nu sunt singurele două categorii care contează, iar multe cărți pot conține elemente din ambele!
Totuși, ai nevoie de câteva puncte de reper, așadar:
- îți place sau nu îți place – o regulă de bază pentru a-ți da seama dacă o carte este vie sau nu, este dacă îți face plăcere să o citești. Dacă copilului tău îi face plăcere citirea cărții înseamnă că este o carte care merită să se afle în biblioteca ta.
- provocatoare vs ușoară – chiar dacă o carte este ușor de citit și acțiunea este simplu de urmărit, nu înseamnă că trebuie să o arunci la coș. Există multe cărți de ficțiune ușurele care conțin idei demne, frumoase și personaje eroice!
- cărțile vii hrănesc imaginația, captivează atenția și transmit idei, mai degrabă decât fapte
- cărțile vii ajută la introducerea și sedimentarea informațiilor. Un exemplu în acest sens este atunci când citești cu copilul o carte sau un mit despre daci și romani, ori despre Imperiul Roman. S-ar putea să-și aducă aminte mult mai bine despre subiectul învățat în acest fel, decât dacă l-ar fi cititi dintr-o carte de istorie de la școală. Acesta este motivul pentru care îmi place ideea de a adăuga cărți vii la materii precum: matematica, istorie, biologie sau limba română. Poveștile bune îi ajută cu adevărat pe copii să-și cimenteze ideile în minte, așa cum un manual de școală (mai ales cu curriculum învechit așa cum este în România) nu va reuși vreodată.
Din păcat, manualele școlare (majoritatea) de pe care copiii învață în școli nu sunt cărți vii. În general, sunt scrise de un comitet care decide CE vor învăța copiii și CÂND. Comitetul nu este întotdeauna interesat de subiect, dar este interesat ca copilul să cunoască aceste informații pentru lecția de zi, pentru un test sau pentru recapitulare.
Din nefericire, specialiștii care întocmesc manualele școlare cer copiilor să învețe prin memorare o mulțime de informații, iar genul acesta de predare-învățare nu stimulează prea mult mintea tânără și elastică a copiilor. Ba mai mult, pe băncile școlilor românești au rămas încă multe manuale învechite, scrise acum 20-30 de ani care nu țin pasul cu actualizările de curriculum, pedagogie și psihologie actuale. Nu spun că toate sunt așa, dar o mare parte îi frustrează, atât pe copii, cât și pe profesori.
Exemple de cărți vii pe care să le adaugi în biblioteca copilului
Un exemplu potrivit de carte vie care îmi trece acum prin minte este “Moby Dick”. La fel ca multe alte cărți vii, romanul “Moby Dick” a fost scris de un autor care a avut un interes real pentru subiectul în cauză (cred că ar trebui să fii pasionat de vânătoarea de balene pentru a scrie un volum de 585 de pagini pe acest subiect și a-l face oarecum interesant, nu?). Scriitorul, Herman Melville, avea un interes puternic pentru subiect, îl cunoștea îndeaproape, ceea ce transformă experiența cititului într-o aventură pe cinste.
Totodată, toate cărțile francezului Jules Verne sunt exemple superbe de cărți vii. Pune-i în mână copilului cărți precum: “O călătorie spre centrul pământului”, “Doi ani de vacanță”, “Căpitan la cincisprezece ani”, “Ocolul pământului în 80 de zile”, “Insula misterioasă” etc care sunt lecturi absolut captivante, care stimulează curiozitatea copilului pe mai multe planuri, îi dezvoltă imaginația, puterea de concentrare și de memorare.
Cărțile de povești pentru toddleri, cu precădere cele scrise de Charles Perrault, Hans Christian Andersen sau Wilhelm Hauff pot fi introduceri corespunzătoare în lumea cărților vii.
Cărțile lui Charles Dickens (deși sumbre pe alocuri) pot fi și ele incluse în biblioteca de cărți vii, la fel “Mizerabilii”, capodopera lui Victor Hugo. Inclusiv Hobbitul a lui Tolkien poate reprezenta o carte vie (deși treaba este discutabilă).
Ceea ce am înțeles clar despre conceptul de living books este că mai toate reprezintă cărți vechi, capodopere ale umanității, scrise într-un mod în care azi cu greu scriitorii o mai fac (deși se poate și altfel iar părerea mea este subiectivă). Totuși, pe piață se găsesc o sumedenie de cărți contemporane bine scrise care tratează subiecte diverse și care fac lectura interesantă și stimulatoare.
În limba engleză găsești o varietate foarte largă de living books care se pot atașa ușor la manualele de școală, sau dacă preferi homeschooling le poți folosi ca atare atunci când copilul, spre exemplu învață matematica.
De exemplu, o carte de matematică vie în limba engleză este “Sir Cumference and the First Round Table” de Cindy Neuschwander și restul cărților din serie. Genul acesta de lecturi fac concepte abstracte să fie concrete și fac subiectul interesant. De asemenea, cărțile lui Gail Gibbons sau Julia Rothman, ambele scriitoare americane care ilustrează cărți și narează teme pe subiecte diverse într-un ton jucăuș, curios și distractiv pot fi folosite cu succes. Sunt de altfel, foarte potrivite pentru copiii de la 3 ani în sus.
Îți mai dau un pont! Urmărește comunitatea de pe Instagram care discută despre filosofia lui Charlotte Mason și caută #livingbooks, iar algoritmul o să fie foarte generos cu tine.
De altfel, frumusețea acestui concept este că fiecare poate să-și creeze propria listă de cărți vii, iar dacă putem să ne inspirăm unii de la alții, cu atât mai bine. României i-ar face bine acest concept, mai ales că avem și noi cărțile noastre vii, spectaculos scrise și care șlefuiesc mintea copiilor pentru bine și frumos.
De asemenea, tu, ca părinte este necesar să controlezi fiecare carte pe care o citește copilul tu. Citește tu cartea, dă-ți seama dacă este potrivită pentru el și dacă se poate alătura bibliotecii de cărții vii din casa ta!
De ce este importantă lectura pentru dezvoltarea cognitivă și emoțională a celor mici
Încă de mici copiii trebuie să fie expuși cărților. Începe cu diverse cărți care îi stimulează vizual. Bebelușii, abia după două-trei luni încep să distingă culorile, de aceea este bine atunci când faci belly time cu micuțul să-i lași în față o carte colorată, care să-i atragă atenția. Ușor, dar sigur cărțile senzoriale sau muzicale hrănesc curiozitatea bebelușului, iar părinții după un an pot implementa rutina poveștilor la somnul de noapte.
De altfel, cred că ar trebui să-i citim copilului oricând, indiferent de limbă. Prichindelul nici nu trebuie să stea lângă tine când îi citești. El se poate juca cu ursulețul preferat în timp ce tu, urmărindu-l cu atenție îi citești dintr-o carte de povești.
Ține cont că citirea și expunerea la cuvinte îi ajută pe copii să-și maximizeze limbajul și capacitatea cognitivă. Chiar și experiența tactilă de a ține în mâini sau de a atinge o carte susține dezvoltarea cognitivă a bebelușilor și toddlerilor. Cercetările au descoperit că micuții ai căror părinți le citesc zilnic au fost expuși la cel puțin 290.000 de cuvinte în plus până la intrarea în grădiniță, decât copiii cărora nu li se citesc în mod regulat. Și în funcție de cât timp de citit zilnic au copiii, acest număr poate ajunge la peste un milion de cuvinte.
De asemenea, cărțile îi ajută pe copii să învețe cum să-și gestioneze propriile sentimente în moduri sănătoase. Descoperind personajele din cărți care trăiesc emoții mari, cum ar fi furia sau tristețea, le permite copiilor să știe că aceste sentimente sunt normale și le oferă șansa de a vorbi deschis și fără teamă despre propriile emoții pe care nu le înțeleg, și li se par împovărătoare.
Faptul că petreci timp alături de al tău copil, citind o carte interesantă, fără distrageri, fără verificarea e-mailurilor și a telefonului, ci doar tu cu copilul face o mare diferență din punct de vedere cognitiv, neuronal și emoțional.
Emoțiile se nasc la nivel de creier, sunt filtrate prin el, abia apoi sunt resimțite de inimă. Contactul fizic pe care copilul îl obține prin faptul că este ținut în brațe de părinte în timp ce citește stimulează neuronii din creier. Astfel, copiii sunt mult mai receptivi la limbaj, iar atașamentul sigur activează neuronii oglindă necesari pentru un adult sigur pe el, care se respectă pe sine și pe ceilalți.
Dacă subiectul te interesează discutat mult mai amplu și educația Charlotte Mason te preocupă, scrie-mi în comentarii și voi elabora materiale pe acest subiect. Nu în ultimul rând, spune-mi părerea ta despre conceptul living books și împărtășește cu mine alte exemple de cărți vii pentru biblioteca copilului tău.
Sursă foto: Unsplash.com
Sursă materiale:
https://ehe.osu.edu/news/listing/importance-reading-kids-daily-0