Care sunt problemele adolescenților în anul 2020
Am acasă doi. Doi băieți adolescenți. Unul în plină etapă a adolescenței, celălalt abia la debut. Așa că știu cât de cât cu ce probleme se confruntă adolescenții zilelor noastre. Și chiar dacă nu mi-a fost teamă de vârsta care îi sperie pe majoritatea părinților, pentru că am fost și eu adolescentă (nu în urmă cu prea multă vreme – hahaha), am avut cam aceleași posibilități ca și copiii mei, acces în medii de toate felurile, am avut toate tentațiile posibile, tehnologie (ce-i drept, nu chiar la nivelul ăsta, dar nu eram ruptă de subiect), tehnologie pe care eu folosesc și acum la greu … toate acestea cred că mă fac mai relaxată, mai pregătită și mai puțin panicată de lumea lor. Totuși, lucrurile se schimbă de la generație la generație și ceea ce credeam că n-ar putea să mă surprindă, ei bine, mă ia din când în când așa pe nepregătite, încât stau să mă întreb dacă trăiesc în aceeași lume cu copiii mei.
Dar hai să vedem mai întâi câteva date oferite de OMS la final de 2019:
- Una din șase persoane are vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani.
- Problemele de sănătate mintală reprezintă 16% din cantitatea globală a afecțiunilor persoanelor cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani.
- Jumătate din toate problemele de sănătate mintală încep cu vârsta de 14 ani, dar majoritatea cazurilor sunt nedetectate și netratate.
- La nivel global, depresia este una dintre principalele cauze ale bolii și dizabilității în rândul adolescenților.
- Sinuciderea este a treia cauză principală de deces la copiii de 15-19 ani.
- Consecințele netratării afecțiunilor de sănătate mintală ale adolescenților se extind până la vârsta adultă, afectând atât sănătatea fizică cât și cea mentală și limitând oportunitățile de a duce vieți împlinite ca adulți.
Și da, tehnologia extrem de avansată la care adolescenții de astăzi se expun în medie peste 9 ore pe zi prin intermediul dispozitivelor electronice le schimbă/le-a schimbat modul în care comunică, relaționează, învață, dorm, acționează și multe altele. Problemele propriu-zise ale momentului nu sunt mult diferite de cele tipice adolescenților, dar ele vin în acest context nou în care nicio altă generație anterioară nu s-a mai aflat.
Mda, cam asta este situația. Adolescența este o perioadă în care se formează viitorii adulți, este o perioadă în care schimbările sunt multe și pe toate planurile: fizice, emoționale și sociale. ”Necunoscutul este ceea ce îi face pe adolescenți vulnerabili în această perioadă de tranziție.”
Deci cred că este important ca părinții să fie în primul rând conștienți de aceste aspecte și să caute soluții.
”Aproape peste noapte, de la joacă și dorința de a sta lipit de părinți, apar atâtea provocări, schimbări și contradicții, încât nici măcar el, adolescentul, nu știe ce să mai creadă și ce să mai înțeleagă. În al doilea rând, este perioada în care omul își caută identitatea. Caută să fie într-un anumit fel. Să semene cu cineva, poate. Sau să fie diferit de toată lumea, în funcție de structura de personalitate. Și este perioada în care copilul devenit adolescent are cea mai mare nevoie de acceptare! Și fix atunci, ne trezim noi, părinții, să ne luptăm cu ei și să le spunem în diverse forme că nu suntem de acord cu ei, că nu fac bine ce fac, că sunt total inadecvați și că noi nu asta am crescut”, spune psihoterapeutul de orientare cognitiv-comportamentală, Cristina Petrescu.
Deci cred că este important ca părinții să fie în primul rând conștienți de aceste aspecte și să caute soluții.
Până ajungem însă la soluții, să rămânem la intenția articolului și să vedem concret cu ce probleme se confruntă adolescenții în anul 2020.
- Depresia și anxietatea.Poate, mai mult ca niciodată, adolescenții se luptă cu depresia și anxietatea. Unele studii arată că acestea ar putea fi legate de social media. În orice caz, este esențial pentru părinți să urmărească semnele de avertizare periculoase ale depresiei și anxietății.
Cristina Petrescu continuă ”Depresia la tineri nu apare neapărat sub forma tristeții, ci și sub forma iritabilității, a plictiselii sau a incapacității de a simți plăcere.”
Nu trebuie ignorate semnale precum:
- Creștere sau pierdere în greutate extremă
- Probleme asociate somnului
- Schimbări bruște şi drastice în personalitate
- Schimbare radicală a grupului de prieteni
- Lipsa de interes pentru activități înainte plăcute
- Absențe multe la școală, scăderea drastică a notelor
- Încep să vorbească sau să se gândească la sinucidere
- Consumul de tutun, alcool sau droguri
- Diferite încălcări ale legii
”Orice alt comportament pe care familia îl consideră ca fiind inadecvat și care durează mai mult de 6 săptămâni reprezintă un semnal de alarmă pentru părinții unui adolescent. De exemplu, un adolescent sociabil şi căruia îi place să îşi petreacă timpul în compania prietenilor începe să devină constant foarte retras şi singuratic. La vârsta adolescenței, copilul se îndepărtează de părinți, pe care îi poate considera mult prea diferiți pentru a-l putea înțelege. Atenția lui se îndreaptă spre cei de o vârstă. Dar, când observați că adolescentul s-a îndepărtat de familie și s-a izolat și de covârstnici, poate fi un indiciu al unei perioade de stres generalizat, al unei probleme de adaptare socială sau al depresiei.”
- Bullying-ul. Cazurile de bullying se înmulțesc de la o zi la alta. În curtea școlii, pe stradă, în parc sau pe terenul de joacă, tot mai mulți copii sunt agresați, verbal sau fizic.
”Creierul, la vârsta adolescenței, nu este încă format în totalitate, iar copilul ajunge în această perioadă să se implice în acțiuni riscante și cu potențial agresiv. Asumarea riscurilor pare să rezulte din interacțiunea a două rețele cerebrale:
- O rețea socio-emoțională sensibilă la stimuli sociali și afectivi, cum ar fi influența celor de-o seamă;
- O rețea a controlului cognitiv, care reglează reacțiile la stimului.
Rețeaua socio-emoțională devine mai activă la pubertate, în timp ce rețeaua controlului cognitiv se maturizează treptat, până la începutul vârstei adulte.”
De aici tendința adolescenților de a avea izbucniri emoționale și de a se angaja în comportamente riscante, precum și faptul că, deseori, asumarea riscurilor se face în grup. De ce sunt mult mai violenți? ”Sunt expuși la mult mai multă violență decât în trecut, prin media (știri, filmulețe care circulă pe internet) sau jocuri video. Bullying-ul este o formă de a atrage atenția, iar cel care apelează la bullying este, din păcate, într-o mare suferință emoțională, care, foarte probabil, îi este ignorată. Așa că am putea lua bullying-ul ca un strigăt de ajutor. De multe ori, comportamentul agresiv al unui copil este un comportament învățat. Cineva l-a învățat că așa se pot rezolva problemele, cineva cu o putere mai mare îl abuzează fizic sau emoțional (sau amândouă), așa că face același lucru cu cei pe care îi consideră mai slabi. Sunt ipoteze, fiecare context diferă și de aceea este recomandat să mergem în profunzimea problemei”, explică psihoterapeutul.
- Activitatea sexuală. Acesta nu ar fi un articol relevant dacă nu aș menționa și sexul. Interesul pentru sexualitate și sex este absolut firesc începând din adolescență. Statisticile indică o scădere a activității sexuale la tineri în ultima decadă. Totuși prevalența comportamentelor sexuale periculoase a explodat în ultimii ani (nici nu vreți să știți despre ce chestii am aflat :)). Comunicarea cu părinții este esențială pentru adolescenți. Înțeleg foarte bine că aceste tipuri de discuții sunt incomode și că părinții își imaginează despre copiii lor că nu sunt activi sexual, dar ele sunt absolut necesare în 2020.
”Dacă părintele nu poate aborda acest subiect din diverse motive, are obligația să îndrume adolescentul spre un alt adult de încredere, fie că este o rudă apropiată (o mătușă, un unchi, un văr, un prieten de familie), fie că este vorba de ajutorul unui specialist (consilier, psihoterapeut). Chiar dacă adolescentul pare sigur pe sine, el încă nu este capabil să se confrunte de unul singur cu anumite probleme serioase, așa că are nevoie de suport. Încercați însă să nu judecați, criticați, amenințați, etichetați.”
De reținut un aspect extrem de important este rolul pe care Social Media îl joacă în acest capitol. Sexting-ul, de exemplu, este o cauză majoră de îngrijorare, deoarece mulți adolescenți nu înțeleg consecințele pe toată durata vieții pe care împărtășirea fotografiilor explicite le poate avea asupra vieții lor.
- Consumul de droguri.Este o problemă reală și foarte serioasă. Și este în creștere. ”Conform ESPAD 2015, prevalenţa consumului oricărui tip de drog ilicit de-a lungul vieţii în rândul elevilor de 16 ani este de 15%, consumul recent este 9,1%, în timp ce consumul actual este 4,3%.” Mulți adolescenți nu recunosc pericolele și adesea subestimează cât de ușor se poate dezvolta o dependență. Și nici nu înțeleg riscurile asociate supradozării. Comunicarea constantă pe acest subiect este extrem de importantă. La aceeași categorie poate fi menționat și consumul de alcool, dar nu insist asupra acestuia deoarece este o problemă absolut constantă în viața majorității tinerilor la un moment dat.
- Stresul este o problemă generală a societății, așa că era practic imposibil să nu se reflecte și în viața adolescenților. Presiunea de a performa la școală, presiunea venită din partea părinților și a anturajului (de exemplu, cum se îmbracă pentru a fi parte dintr-un grup, în ce locuri se iese, ce activități sunt distractive) sunt cauzele majore ale stresului în această perioadă a vieții. Asta reiese foarte clar și din răspunsurile pe care le-am primit atunci când i-am întrebat pe Instagram pe tinerii care mă urmăresc despre problemele cu care se confruntă
- Acceptarea și încrederea în sine. Aceasta este problema principală despre care am fost întrebată pe Instagram ”Cum fac să am încrederea în mine?” În special de la fete vine întrebarea, dar probabil că ele sunt mai conștiente de importanța ei și mai dispuse să își arate această vulnerabilitate. Chiar și cea mai sigură persoană se luptă cu acceptarea din când în când și are dubii vis-a-vis de propriile capacități. Cu toate acestea, adolescenții o duc deosebit de greu la acest capitol, din cauza lipsei de maturitate și de perspectivă (absolut firești la vârsta asta). Sunt studii care arată clar că există o legătură „între neadaptarea psihică a copiilor și percepția respingerii paterne și a mamei”. Așadar sprijinul necondiționat din partea părinților este cel care contribuie fantastic la clădirea încrederii în sine.
Cristina Petrescu ne învață că ”adolescenții au nevoie să știe că e firească această etapă, e perfect normal ceea ce simt, trăiesc, experimentează. Nu e nimic în neregulă cu ei. Ajută să le povestim din propriile experiențe ca adolescenți, să ne ”demitizăm”. Nici noi nu am fost perfecți.”
- Lipsa motivației. Personal aceasta mi se pare cea mai complicată dintre toate problemele. Pentru că motivația de a face ceva în viață este o chestiune care trebuie să pornească din interiorul fiecăruia. Nu cred că este ceva ce poate fi educat, ce poate fi învățat.
”Copiii din zilele noastre primesc totul de timpuriu: haine scumpe, gadget-uri, vacanțe exotice, experiențe de tot felul, astfel că ajung să nu mai aibă la ce visa sau pentru ce lupta. Pachetul de bază oferit unui copil cuprinde prea multe lucruri. Iar tot ce devine normalitate nu mai produce motivație, entuziasm. E totul acolo, la îndemână, de ce să mă mai zbat?” spune psihoterapeutul și trebuie să recunosc direct din teren că are dreptate.
Această situație s-ar putea datora însă și faptului că adolescenții sunt tot mai adânciți în lumile lor virtuale. Sau, poate că părinții nu încurajează suficient independența copiilor lor – sunt duși la școlală până la vârste înaintate, nu li se dau responsabilități în casă, pe românește, sunt extrem de cocoloșiți.
- Tulburări de alimentație și greutatea. Accesul la informație este fantastic, vorbim tot timpul despre stil de viață sănătos și totuși obezitatea este tot mai prezentă din cauza consumului frecvent de fast-food. La spectrul opus există și tulburările de alimentație gen anorexie, bulimie și mâncatul compulsiv care afectează mai frecvent fetele decât băieții. Am vrut să aflu de ce se întâmplă asta.
”Foarte frecvent, adolescentele își aleg modele foarte stricte în ceea ce privește aspectul fizic. Ele pun semnul egal între a fi dezirabil, plăcut, apreciat, popular și a arăta într-un anumit fel. Fetele nu știu însă cum pot ajunge la dimensiunile dorite, așa că apelează la măsuri extreme, cum este înfometarea. Obsesia lor de a arăta într-un anumit fel vine din dorința de a fi acceptate, apreciate, admirate. Foarte des, adolescenții apelează la mâncatul compulsiv pentru a uita de o problemă, pentru a compensa lipsa afecțiunii, a atenției, a aprecierii. Există și o categorie de adolescenți cu părinți mult prea ocupați pentru a fi atenți la alimentația propriilor copii, copii care aleg zilnic singuri ce să mănânce și care preferă să se îndrepte spre fast food.”
Acestea sunt problemele adolescenților în 2020 pe care le-am identificat. Ce este de făcut, vom dezbate într-un articol viitor. Deocamdată vă las și material de studiu. Iată o listă cu câteva podcasturi dedicate problemelor adolescenților din care puteți alege ce vă face trebuință. 🙂
***