#OneYearHealthChallenge: ”Suntem direct răspunzători de sănătatea noastră!” – dr. Valeria Herdea, medic de familie

May 13, 2020

Pe doamna doctor Valeria Herdea am întâlnit-o pentru prima dată la ediția de anul trecut a Școlii de Jurnalism Medical când m-a invitat să fiu speaker având în vedere experiența mea de prezentator de emisiune de sănătate și om care scrie despre sănătate. M-a impactat energia cu care gestiona tot ce se întâmpla la acel eveniment care găzduia câteva zeci de medici și alte câteva zeci de jurnaliști. Eram curioasă cum se va desfășura un astfel de eveniment în România pentru că aveam deja o experiență de acum câțiva ani când am participat la un curs de jurnalism medical pentru comunicare despre oncologie, curs predat de jurnaliști de la EBU (European Broadcast Union). Și cum ni se pare de cele mai multe ori că tot ce se întâmplă în străinătate este mai bine ca la noi, eram sceptică. Așa că surpriza mi-a fost cu atât mai mare când am asistat la discursuri bine puse la punct, educative și, cel mai important, utile ambelor părți cărora li se adresau. Totul organizat de domnia sa.

Am descoperit apoi în doamna dr. Valeria Herdea, un om cald, atent, implicat și dedicat meseriei sale. Iar cu ocazia acestui interviu amplu, veți cunoaște și voi un specialist care a răspuns întrebărilor cu aceeași minuțiozitate cu care își practică și nobila meserie, cea de medic de familie și medic pediatru.

Doamna doctor, a venit primăvara deja de vreo lună și noi am stat mai mult în casă. Cum este afectat organismul de această izolare? Atât al nostru al adulților, dar mai ales al copiilor.

Bioritmul nostru este strâns conectat cu cel al Naturii. Avem un ritm diurn și unul nocturn, avem o stare de spirit dimineața după odihna binemeritată a nopții și alta seara, după muncă, agitație, provocările de peste zi. La fel este și cu anotimpurile. Primăvara, organismul nostru este într-o balanță, iese din iarnă cu ușoare carențe și intră în primăvară cu depozite care se doresc umplute. Vara și toamna „aprovizionăm” aceste „depozite” cu vitamine, minerale, fibre din fructe, legume, ne încărcăm „bateriile interioare” din plin de „baia de soare și lumină”.

Izolarea din aceste 2 luni, are 2 componente:
Izolare fizică – statul în casă, mișcarea mai puțină, plimbări în aer liber restricționate, lipsa soarelui, lipsa expunerii la lumină, pot induce modificări ale ritmului somn – veghe, randamentului intelectual, indispoziție, anxietate, depresie, mai ales atunci când există un fond predispozant.
Alimentația frecvent hipercalorică, hiperproteică, cu mai multe lipide și indiscutabil cu mai multe dulciuri… pregătite în familie… pot aduce kilograme în plus, articulații dureroase, dureri la nivelul coloanei vertebrale.
Izolare psiho – emoțională – lipsa întâlnirilor cu prietenii, lipsa comunicării față în față cu oamenii dragi, absența anturajului cu care suntem obișnuiți, chiar și a rutinei zilnice – de care atât de des ne plângem dar care ne-a lipsit atât de mult în această din urmă perioadă, pot induce modificări ale stării psihice chiar și la persoane considerate modele de echilibru și calm.

Adulții
Influența știrilor negative din media, contactul permanent cu influxul de vești nu tocmai încurajatoare despre evoluția pandemiei, pot fi considerați factori favorizanți care influențează starea noastră psihică.
Oamenii au ieșit din zona lor de confort, au fost puși într-o situație nouă. Au simțit presiunea unei situații de risc. Națiuni întregi au trăit la un alt nivel tensiunea zilelor.
Cele două componente, fizică și socială, au expresii comune: oamenii au trăit stări emoționale diferite, de la somn excesiv în prima parte a perioadei de izolare, la lipsa de somn din aprilie, de la apatie în prima lună, la nervozitate, la irascibilitate în a 2 a lună de izolare. Multe au fost puse sub semnul îndoielii, al nesiguranței, al vulnerabilității, pentru că am trăit situații noi, neexperimentate anterior, cel puțin nu de generația de acum.
Sunt și lucruri bune care ni se întâmplă: am învățat în această perioada să vorbim despre ”noi” în loc să ne luptăm pentru supremația lui „eu”. Ne-am apropiat și am descoperit oameni minunați care rezonează la bine, la ajutorarea aproapelui aflat în nevoie.

Copiii
Copiii au fost exemplari – și-au luat rolul în serios: s-au bucurat de părinți și i-au bucurat pe aceștia de prezența lor… non-stop. Nu tu grădiniță, nu tu școală, poftă permanentă de joacă și nestăvilită curiozitate. Laptop-uri luate cu asalt, telefoane parentale distruse, pereți pictați, jucării peste tot. Cred că ei, bucurându-se de proprii părinți, au traversat cel mai ușor această perioadă, în special cei mici.
Cred totuși că utilizarea excesivă a calculatorului de către copiii din ce în ce mai mici, nu este benefică, dependența de dispozitive electronice fiind o reală problemă a secolului XXI cu efectele secundare aferente.

Seniorii noștri
Câtă imensă tristețe pentru cei singuri și câtă nevoie de atenția și grija semenilor pentru cei nu doar singuri dar și înaintați în vârstă. Izolarea a fost cel mai crunt resimțită de această categorie de oameni dragi, la fel și stigma socială. Se cuvine să îi protejăm și să le acordăm respectul social cuvenit, pentru că au dat din viața dânșilor. Au fost responsabili, au stat în casă, acum se cuvine să le arătăm grija noastră.

Avem cum să compensăm zilele pierdute fără expunere la soare și aer?

Fără lumină organismul nostru preia un alt mod de viață, apare un alt ritm nictemeral (n.r. termen care descrie un eveniment ciclic ce apare atât noaptea cât și ziua), reacțiile ființei umane au altă viteză, achizițiile psihomotorii pot avea de suferit dacă izolarea este prelungită timp îndelungat. Putem transforma această perioadă, din problemă în oportunitate. Deschidem larg geamurile să intre lumina și soarele. Facem gimnastică în balcon. În loc de sală, putem improviza acasă un program pentru mișcare.

Gândirea pozitivă, meditația, lectura, muzica clasică au rămas „prieteni buni” pentru care ne ajută să trecem prin această perioadă, fără a o trece la „capitolul” timp irosit sau pierdere în viața noastră. Altruismul, empatia, compasiunea față de semenii noștri, pot fi motoare serioase, pentru a ne ajuta să ieșim din starea de „ cvasi- suport de telecomandă”.

Pe de altă parte, am pierdut o primăvară din viața noastră și va trebui să ne regăsim drumul și forța necesare pentru a depăși această perioadă, înțelegându-ne unii pe alții, fiind mai blânzi unii cu alții, mai buni și acordându-ne timp pentru a găsi soluția optimă fiecăruia.

Ce ar trebui să se schimbe în stilul nostru de viață odată cu noul sezon? Ce ar trebui să schimbăm sau să adaptăm?

Să practicăm multă, foarte multă mișcare în aer liber zilnic, sub razele soarelui de dimineață dacă este posibil, firește, cu respectarea regulilor de protecție recomandate ( mască, mănuși, igienizarea mâinilor, etc), să ne alimentăm corect, să ne bucurăm în fiecare zi de viață, să ne dorim să vorbim cu oameni buni, să citim o carte dorită de mult, să ascultăm muzică, să dansăm. Sunt lucruri care nu costă și mai ales sunt la îndemâna fiecăruia. O să ne amintim de această perioadă mult timp cu regretul că au fost 2 luni de în care nu am acordat suficientă atenție sufletului nostru.

Revenirea nu va fi de pe azi pe mâine. Este un proces care va dura, dacă izolarea a fost impusă de un eveniment dramatic precum pandemia, efectele izolării și revenirea vor însemna perioade de autoeducație a comportamentului civic, reluare a contactelor sociale. Nu vom ști cum să reacționăm, nu vom ști dacă ne putem îmbrățișa sau nu. Noi, cei din țara asta a noastră, nu suntem nordici: suntem calzi, expansivi, apropiați. Mă întreb cum vom învăța să păstrăm timp îndelungat reguli despre care, în cele din urmă, este bine să înțelegem ne pot salva viața. Nu va fi ușor, dar sunt sigură că vom găsi soluții.

Auzim atât de des recomandări de a merge la medic pentru a preveni diverse afecțiuni. Cât de mult și-au însușit românii această conduită?

Din păcate încă foarte puțini. Spun de ani buni că țările bogate au înțeles și au ales prevenția, iar țările sărace aleg tratamente. Prevenția este cost eficientă. Paradoxal, să previi este mai scump decât să tratezi, pentru că rezultatele prevenției se vor vedea peste 20-30 de ani sau la generația următoare, pe când a trata aduce rezultate vizibile într-un timp mai scurt. A adopta un stil de trai preventiv înseamnă a te proteja de boală ( ex. ne vaccinăm și nu ne mai îmbolnăvim de difterie, tetanos, poliomielită), a reduce la minim posibilitatea ca un agent patogen să te îmbolnăvească. Ce nu am da acum să avem un vaccin? Ce nu am da, să fi avut grijă de viața noastră, să respectăm igiena personală sau comunitară?

Spun de ani buni că țările bogate au înțeles și au ales prevenția, iar țările sărace aleg tratamente. Prevenția este cost eficientă.

Fiecare om ar fi recomandabil să se programeze la medicul său de familie periodic, pentru un consult profilactic, pentru a nu ajunge să se îmbolnăvească și să fie nevoit să fie des prezent la ușa cabinetelor medicale. Sănătatea înseamnă calitatea vieții proprii. Suntem direct răspunzători de ea.

Când rostesc denumirea ”medic de familie”, pe mine mă duce cu gândul la o relație apropiată. La o persoană care cunoaște îndeaproape și are în grijă un om sau o familie. Care este rolul acestuia în viața unui om? Ar trebui să se creeze o conexiune mai mult decât cea în care omul vine și spune că are nevoie de o trimitere?

Relația pacient-medic de familie seamănă până la un punct cu o relație de duhovnicie. Se bazează pe respect reciproc, confidențialitate, deschidere, onestitate, comunicare, complianță la recomandări și nu în ultimul rând, pe încredere. Încrederea – deși teoretic prima condiție pentru ca relația pacient-medic să funcționeze frumos, se câștigă cu dificultate și se pierde ușor. Un gest, o vorba pot distruge ce s-a construit în timp îndelungat. Relația are frumusețea ei. A fi medic de familie înseamnă a crește generații, a fi parte din viața lor, a copiilor lor și de multe ori, a copiilor copiilor lor. Nu se poate povesti în cuvinte, se simte. Îi știi pe bunicii familiei, pe părinți. Știi când s-au născut copii lor, știi cum arătau ca nou – născuți, le știi primi pași, mânuțele întinse către tine, apoi după ani, preiei și crești o nouă generație împreună cu ei. Sunt amintiri care te leagă, dureri sau bucurii, reușite sau înfrângeri.

Sănătatea înseamnă calitatea vieții proprii.

Să fii medic de familie nu este nici simplu, nici ușor, dar sincer, nu cred că multe specialități medicale pot trăi astfel de momente în timp.

Ce înseamnă pentru Dvs. viață sănătoasă și armonioasă?

Să fii echilibrat, drept, creativ, să ai credință în Dumnezeu, speranță că lumea poate fi un loc mai bun, dacă punem toți umărul să „ne construim pe noi înșine să învățam să fim mai buni” să avem dragostea și perseverența de a întoarce darul primit către ceilalți semeni ai noștri. Sănătatea și armonia merg mână în mână.

Când spunem ”sănătatea familiei” la ce anume ar trebui să ne gândim, ce tip de afecțiuni înglobează acest termen? Si, mai ales, ce inseamna prevenție?

„Sănătatea familiei”- echilibru fizic + psihic + noesic (sufletesc) al fiecărui membru al familiei în contextul unei comunități sănătoase, responsabile, în care prevenția începe cu respectarea libertății și sănătății celuilalt, a dreptului său de a rămâne sănătos. Ne dorim familii puternice, sănătoase, copii inteligenți – prevenția rămâne arta de a învață să rămânem sănătoși.

Cât de des ar trebui să vină un om la medicul de familie și pentru ce motive?

Ideal
Cuplul- preconcepţional
Gravida:
– 1 dată pe lună lunile 1-6
– de 2 ori pe lună lunile 7-9
Lăuza la preluare și la 1 lună
Copiii:
0-12 luni-lunar
1-3 ani la 3 luni
4-18 ani – la 6 luni
Adulții:
19-40 ani 1 dată /an
41-75 ani la 6 luni
Peste 76 ani la 3 luni
Preventiv, curativ, monitorizarea stării de sănătate

De când ne confruntăm cu noul coronavirus, se vorbește mai mult decât oricând despre igiena personală, despre niște gesturi care ar trebui să fie absolut firești și un element de educație. Dar se pare că încă mai sunt oameni cărora trebuie să le spună cineva să se spele pe mâini când ajung acasă. Acest tip de educație de unde trebuie să plece?

Din familie – de la exemplul personal al membrilor adulți ai familiei. De la fața de masă albă pe care ar trebui să mâncăm împreună cu familia noastră măcar o dată pe zi. De la a mulțumi pentru masă și a ne spăla din nou pe mână după ce am servit masa. Nu trebuie să vină SARS Cov -2 să învățăm să ne spălăm pe mâini și scriu cu mare tristețe acest lucru. 45% din populația țării noastre este în zona rurală, cu toalete în curte și apă la fântână. Trăiesc în condiții dificile. Este nedemn pentru întreg sistemul, că nu am reușit să ne mobilizăm forțele să depășim această stare de lucruri, nici după 30 de ani de libertate.

Nu trebuie să vină SARS Cov -2 să învățăm să ne spălăm pe mâini și scriu cu mare tristețe acest lucru. 45% din populația țării noastre este în zona rurală, cu toalete în curte și apă la fântână. Trăiesc în condiții dificile. Este nedemn pentru întreg sistemul, că nu am reușit să ne mobilizăm forțele să depășim această stare de lucruri, nici după 30 de ani de libertate.

Am desființat școli și spitale din zone rurale iar acum ne trezim că ar fi fost bine să le avem… Am trimis copiii școlari la internate la 50 km de casă, cum este zona Bicaz, de la 6 ani la 18 și am uitat că au familii lângă care au nevoie să crească. Acestea sunt realități dureroase despre care auzim când ajungem în astfel de zone, tulburător de frumoase și crunt afectate uman. Cred că de aici plecăm de la sănătate, educație, infrastructură, pentru ca mâine să avem generații puternice. Igiena este a corpului tău, a casei tale, a sufletului tău, a comunității în care trăiești.

Istoricul de sănătate al unei familii, riscurile de boală care se transmit pe cale genetică sunt aspecte importante în starea de sănătate a fiecăruia dintre noi. Sunt pe ordinea de zi acestea în cabinetul medicului de familie sau există alte criterii mai importante atunci când este analizată starea de sănătate a pacientului?

Starea de sănătate a unui om depinde de genetică(„zestrea” cu care vine la trup) dar și de factorii de mediu care pot acționa în timp asupra lui (epigenetică). Există factori favorizanți (frig, umezeală, praf) și factori determinanți (viruși, paraziți, bacterii, fungi).
Istoricul pacientului este „oglinda vieții lui”, păstrată de medic sub protecția secretului profesional. A cunoaște istoricul unui pacient înseamnă jumătate sau chiar ¾ din diagnostic. Medicul de familie îngrijește familia de la naștere și până la stadiul de senior. A îngriji 2 -3 generații înseamnă a monitoriza inclusiv aspecte care țin de genetică, de factori de risc și a interveni pentru a modela acești factori, a consilia și a educa sistematic aceste generații pentru adoptarea unui stil de viață sănătos.

Am postat recent pe Facebook un interviu cu un medic de la boli infecțioase care în răspunsuri făcea trimitere la vaccinarea antigripală (și despre un eventual viitor vaccin împotriva coronavirus). Ce m-a surprins a fost că au venit o groază de comentarii dintre care 90% erau de la oameni total împotriva vaccinării. Unii povestind chiar din proprie experiență neplăcută. De ce credeți că apar astfel de poziții din partea oamenilor, atât oameni simpli cât și oameni cu educație? Știu că este un subiect sensibil, dar în același timp mi se pare absolut firesc să încerc să înțeleg. Crede și nu cerceta este o sintagmă care nu poate fi valabilă în anul 2020, când accesul la informații de tot felul este atât de mare.

Întotdeauna vor exista oameni care învață, pun în practică și își asumă cu curaj deciziile pe care le iau, pentru că au în spate argumentele istoriei, timpului și științei și oameni care accesează surse neconvenționale, frecvent promotoare ale unor idei riscante la adresa sănătății celor mici, nu depun eforturi constructive dar sunt critici acerbi ai unui proces pentru care din păcate, fără să fiu lipsită de respect, nu dețin cunoștințe solide. Aceștia din urmă, probabil structural, nu își asumă prea multe responsabilități personale sau comunitare. Nu înseamnă că nu își iubesc copiii, îi iubesc, toți părinții își iubesc copiii necondiționat, dar între a iubi și a proteja, este nevoie de punți solide peste care părintele să dorească să facă echipă cu medicul care îi îngrijește copilul, pentru binele acestuia din urmă. Ne asumăm împreună, creștem acel copil împreună și avem rezultate. Restul sunt vorbe fără substanță, pentru că boala nu alege, nu ține cont de starea socială, de educație sau granițe. Ce dovadă mai tristă decât Covid-19? Cum ar fi să avem acum vaccin?

Știu că sunteți unul dintre inițiatorii proiectelor sau dezbaterilor pro vaccinare printre care amintesc ACOPERIREA VACCINALĂ – ÎNTRE ACUT ȘI CRONIC. PROBLEMA. SOLUȚII”, “Vaccinarea un drept fundamental la sănătate“, volumul „Îndreptar de vaccinare în cabinetul medicului de familie”. Dacă ar trebui să aveți un singur sfat/ argument pentru pacienții Dvs. pentru a releva importanța acestui act medical, care ar fi acela?

Mi-am vaccinat familia de la mic la mare pentru a o proteja de boli severe. Recomand fiecărui om să depună toate eforturile posibile pentru a-i proteja pe cei dragi și comunitatea în care trăiește.

Foarte multă lume din anturajul meu am remarcat că își caută soluții complementare în tratarea unor afecțiuni mai mult sau mai puțin grave. De ce se îndreaptă oamenii tot mai mult către teraputici de acest tip? Naturopate, homeopate, osteopate, acupunctură, etc.

Oamenii se îndreaptă către terapeutici naturopate, homeopate, osteopate, acupunctură, pentru că acest tip de remedii au mai puține efecte secundare și sunt mai accesibile. Oamenii se sperie de procesarea industrială, de abundența de informații din mediul virtual frecvent contradictorii, de lipsa de informații în limbaj uzual. Cu cât evidențele științifice sunt mai consistente, cu atât folosirea metodei va fi mai largă iar rezultatele pentru pacient mai bune. Terapiile alternative serioase, recunoscute de lumea medicală sunt aplicate de către personal medical autorizat, de către foruri oficiale, au în spate proba timpului.

Seriozitatea și profesionalismul vor fi garantul calității actului medical indiferent că activezi în medicina alopată sau în domeniul terapiilor alternative sau le combini în sprijinul sănătății pacientului, cu informarea și cu acordul său.

Seriozitatea și profesionalismul vor fi garantul calității actului medical indiferent că activezi în medicina alopată sau în domeniul terapiilor alternative sau le combini în sprijinul sănătății pacientului, cu informarea și cu acordul său.

Eu am utilizat în îngrijirea curentă referințe homeopatice. Cât de mult includeți în practica dvs terapeutici complementare precum homeopatia, gemoterapia sau fitoterapia? Sunt ele parte integrantă din medicină?

Homeopatia sau fitoterapia sunt parte din arsenalul terapeutic pe care îl avem la dispoziție. Pentru practicarea multora dintre ele există competențe oficial recunoscute de către Ministerul Sănătății. Medicina paternalistă a avut perioada ei de glorie, acum este timpul pentru parteneriatul pacient – medic de familie, în care pacientul este inițial informat corect despre toate metodele terapeutice care îi pot fi de folos pentru afecțiunea de care suferă, avantaje, dezavantaje, rezultate, costuri și apoi decizia terapeutică se ia împreună cu pacientul sau familia în cazul copiilor- strict după informarea medicală corectă și declarația acceptării metodei terapeutice.

Acceptanța lor în practica medicală va ține de pregătirea profesioniștilor în domeniul medical care le vor practica, dovezi ale eficienței, siguranței și accesibilității pentru pacient.

Cred că democrație înseamnă să fii informat, să iți asumi alături de medicul tău și să iei decizii în deplin acord cu conștiința ta. Multe dintre terapiile viitorului vor ține de domenii despre care încă nu am auzit. Acceptanța lor în practica medicală va ține de pregătirea profesioniștilor în domeniul medical care le vor practica, dovezi ale eficienței, siguranței și accesibilității pentru pacient.

Sunteți inițiatoarea Școlii de Jurnalism Medical. Ce v-a determinat să veniți cu un astfel de demers? Cui se adresează? Ce are ca scop?

Școala de Jurnalism Medical rămâne un proiect de suflet al Asociației Române pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie (AREPMF) pentru că lumea medicală nu este confruntată doar cu o avalanșă informațională ci mai ales cu o avalanșă mediatică. Media este alături de noi, ne sprijină de cele mai multe ori, promovează noutăți medicale. Din păcate, realitățile mai puțin fericite din lumea medicală nu sunt înțelese întotdeauna corect și atunci mesajele care ajung în media, nu pot reflecta întotdeauna situația reală, contextul în care un lucru sau altul s-au petrecut în realitate.

Pentru medici este esențial parteneriatul cu media. Credem cu tărie că proiecte de genul Școala de Jurnalism vor modela acest parteneriat și mai ales vor crește încrederea populației în decizia medicală, în corpul medicilor, asistenților medicali, moașelor și al întregului personal conex actului medical, care deservește populația din țara noastră înțelegerea situațiilor de risc cu care suntem confruntați în practică, relatările oneste și suportul, mai ales atunci când trecem prin situații dificile, sunt lucruri pe care ne bazăm. Opinia publică are dreptul să fie corect informată, dar pentru ca acest segment să se creioneze, jurnaliștii din domeniul medical au nevoie la rândul lor să înțeleagă realitatea, faptele în context clar, pentru ca relatarea mediatică să fie una corectă și nepărtinitoare.

Prima ediție s-a derulat împreună cu Școala Națională de Studii Politice și Administrative. Tot împreună cu dânșii am demarat și dus la bun final un proiect dedicat comunicării în domeniul medical în urma căruia profesioniști din domeniul medical au învățat despre jurnalism, despre comunicare. A fost un pas enorm înspre deschiderea relațiilor cu presa scrisă sau vorbită.

Rolul media în transmiterea informațiilor a fost esențial și în perioada pandemică: am primit informații medicale, înainte de a le primi de la forurile științifice, au susținut corpul medical – acestea sunt doar câteva aspecte care pledează pentru deschiderea spre proiecte comune, așa cum este Școala de Jurnalism Medical și rezultatele care se pot obține.

Este clar că între medici și pacienți există o ruptură în conversație, în comunicare, și că informația este trunchiată, este insuficientă uneori. Catre sunt din punctul dvs de vedere factorii care generează această distanță între unii și alții? Și cum ar putea fi micșorată?

Prin ascultare activă, înțelegere, onestitate, limbaj simplu adecvat situației, empatie, compasiune de ambele părți. Avem nevoie de timp, de lipsa grijilor de zi cu zi, de birocrație mult mai puțină sau posibilitatea de a o delega unui alt tip de personal, pe care să ne și permitem să îl remunerăm, ca să avem timp să ne concentrăm doar pe pacient.

Sunteți un nume de referință în medicina prezentului în România, aveți rezultatele importante obţinute în perfecţionarea actului medical pentru care ați fost decorată de președintele țării cu Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de Cavaler. Cum considerați că un anumit tip de expunere vă poate ajuta în domeniul dvs de activitate?

Mă implic în domeniul meu profesional și al educației pacienților pentru sănătate.

Știu că sunteți un profesionist care aduce zâmbet și odată cu acesta, speranță. Profesia de medic cred că este una dintre cele foarte puține, dacă nu chiar singura, care ocupă primul loc în viața celui care o practică cu dedicație. Care este motivația cu care mergeți zi de zi la cabinet? Sunt sigură că obosiți …

Cred că sunt o privilegiată: iubesc ceea ce fac și am șansa să lucrez cu oameni minunați. Sunt motivată să merg la cabinet, am o colegă de excepție, care este și fiica mea, îi am pe rezidenții mei tineri și dornici să schimbe o lume, o am pe asistenta mea și noi toți, împreună, avem o „familie” mare de pacienți mai mici sau mai mari pe care îi creștem și îi îngrijim.
Uneori da, obosim cu toții, de prea multă birocrație, de prea multe sarcini primite fără a avea o finalitate constructivă, de lipsa de viziune a multor organizatori din sistemul de sănătate ai ultimilor 20 de ani, mă obosește lipsa comunicării eficiente, lipsa de respect în relațiile dintre oameni.

Ce o face fericită pe omul Valeria Herdea?

Familia mea: 3 copii, 6 nepoți, soțul meu drag, muzica, dansul, o carte bună, excursiile prin munți alături de cei dragi ai mei, proiectele de suflet, bucuria simplă de a trăi.