Schimba ritmul vietii tale! Slow living intr-o epoca nebuna.

July 10, 2015

Fac parte din categoria oamenilor dinamici, care au slujbă, hobby-uri, dar și familie cu doi copii. Și-mi place foarte tare să fac sport. De trei, patru, chiar și de cinci ori pe săptămână dedic câte o oră mișcării. Cu toate astea sunt o persoană care apreciază foarte mult somnul de dimineață până la ora 9 (din păcate îmi reușește foarte rar) sau statul la televizor, la un film, pe canapea, cu soțul și copiii – acum cât încă ne mai caută compania.

Ei, bine, odată cu începerea multașteptatei vacanțe de vară, am început să gust din nou si din plin plăcerea pierderii noțiunii timpului, iar acum câteva zile am constatat plăcut surprinsă că nu m-am mai uitat așa des la ceas. Și vă pot spune că îmi dă un sentiment de profundă libertate, chiar senzația că ziua ar fi mai lungă. N-ar fi grozav să ne putem face un program flexibil pe toată durata anului, să muncim când vrem, să putem lenevi când vrem, să facem sport cât vrem și să fim totodată și foarte bine plătiți pentru acest orar?

În sprijinul acestor dorințe care par utopice, dar care coincid cu nevoile fundamentale ale speciei noastre – ritmul biologic ancestral al omului fiind foarte diferit de cel contemporan – vine acest curent numit „slow living”.

“Slow living” înseamnă să încetinim ritmul vieții ca să ne putem bucura de ceea ce este cu adevărat important și ne face plăcere, filosofia acestui stil de viață așezând în centrul preocupărilor atât familia, cât și propria persoană. Adoptat în străinătate de tot mai multă lume, acest curent este acompaniat de slow-food – alternativa sănătoasă la fast food, care înseamnă întoarcerea la mâncarea gătită în casă, cât mai puțin tratată termic.

Bine, bine, veți spune poate, dar cu munca cum rămâne, pentru că puțini sunt cei care moștenesc vreo mătușă (iată că totuși și această variantă nu este tot timpul cea câștigătoare 🙂 ) și nu mai au grija zilei de mâine. Cum să împăcăm și varza, și capra, pentru că, de obicei, în goana nebună după bani, cam uităm să mai trăim. Am o foarte bună prietenă, care, culmea, deși are și o moștenire, continuă să muncească 12 ore pe zi, ce-i drept pe un salariu semnificativ. Numai că cei doi copii ai ei au parte de mama lor doar în weekend… Oare un astfel de sacrificiu se justifică? Oare se întâmplă ceva dacă nu răspundem la telefon ori unui mail imediat ce l-am primit? Să nu uităm că, pe vremuri, lumea funcționa și fără acest mijloc de comunicare și totuși lucrurile mergeau, se făceau bani, s-au clădit imperii… Iar dacă ne gândim și mai bine, chiar cele trei realizări din viața unui om – un copil, o casă, un pom -, ies mai bine dacă o luăm mai “slow” în loc să ne pripim.

Și, ca să concluzionez, nu doresc să fiu înțeleasă greșit! Îmi place ritmul trepidant al vieții și dinamica cu care “ardem” anumite etape ale progresului în viață, dar tocmai ce-am descoperit plăcerea derulării mai lente a timpului și care îmi menține reală relația cu cei dragi. Și socializarea virtuală de tip (era sa scriu fastbook, ha!) facebook este ok, dar parcă a devenit și aceasta de tip “fast-food”: dai click pe “like” sau scrii repede un comentariu gen: “supeeerb” sau “wow, super tareee”, devenit extrem de artificial prin abundența acestor superlative și foarte puțin personal. Hai mai bine să stăm în tihnă la o cafea!

Până atunci, tare-s curioasă ce-ai alege dacă ai fi întrebată:

Un weekend la mare?