#SheDOER: Cristina Turnagiu Dragna

Pe Cristina Turnagiu o cunosc de mult, mult timp, cred că de pe la 16 ani. Așa că pot să spun cu toată siguranța că a fost întotdeauna un om care a avut ceva de transmis, o persoană de la care chiar ai ce învăța. Cristina are o ambiție cum rar am mai întâlnit, e extrem de atentă la detalii, iar când își pune ceva în minte, e de neoprit. Face parte din categoria celor de care ascult atunci când îmi dau un sfat, pentru că știu are o experiență, o intuiție și o perspicacitate de invidiat.

Cristina este specialistă în comunicare, însă nișa pe care și-a ales-o e cu adevărat fascinantă: Eticheta și Protocolul. Weekend-ul acesta pregătește un curs fix pe această temă (detalii despre eveniment găsiți aici), așa am zis că e un moment numai bun să stau de vorbă cu ea despre multitudinea de lucruri pe care le face și le organizează.

Cristina, ce este, de fapt, ETICHETA? Care sunt principiile care stau la baza acestui element de comportament?

Pe (foarte) scurt eticheta este buna şi rafinata creştere. Într-o abordare mai extinsă, eticheta reuneşte bunele maniere şi regulile formale de comportament politicos.

Ele nu sunt – cum probabil tindem să credem – obiceiuri desuete ori aparţinând unei categorii elitiste, ci sunt elemente esenţiale, minime, ale unei educaţii bazate pe respect. Orice fel de respect: pentru oameni, pentru natură, pentru realizările unor semeni, pentru creaţii de orice fel, pentru curaj, frumuseţe, inovaţie, adevăr, echilibru, pentru experienţa ori inteligenţa unora, pentru vârsta lor sau pentru statutul pe care îl au.

Aceste reguli de comportament politicos s-au aflat din totdeauna la baza bunului mers al marilor culturi şi al societăţilor, fiind de-a lungul istoriei confirmate ca “moduri” (din fr.“maniéré” = mod) de acţiune care dau rezultatele cele mai bune pentru societate şi oamenii care o compun.

Pentru a facilita progresul şi dezvoltarea, acest “set de inţelepciuni”, ce au trecut proba timpului şi şi-au dovedit eficienţa, au fost așezate în coduri de “bune practici” şi transmise de la o generaţie la alta. Au suferit uneori sensibile modificări, dar corpul de bază al acestora a rămas acelaşi, iar omniprezenţa lor în societăţile dezvoltate de astăzi ne confirmă ca introducerea lor în comportamentul zilnic le-a oferit acestora poziţia privilegiată pe care o au astăzi.

Cât despre principii, îmi place să spun că eticheta are la bază un “Careu de Aşi”: politeţea, respectul, curtoazia şi eleganţa.

Când ai început să devii preocupată de toată povestea asta cu eticheta și protocolul?

Foarte devreme în mod inconştient, aproximativ acum 10 ani conştient, asumat şi constant. Eu am crescut citind şi am fost fascinată de istorie, de epocile romanică şi romantică, în care femeia era preţuită si protejată şi când curtoazia, eleganţa şi comportamentul elevat se învăţau şi erau admirate. Îmi doream să trăiesc într-o astfel de lume şi încercam să reproduc şi să adaptez ceea ce mi se părea potrivit pentru epoca în care trăiam (România anilor ’80). Preţuiam, şi o fac şi astăzi, gesturile şi conversaţiile făcute cu atenţie, eleganţa, echilibrul şi armonia, grija pentru detaliile așa-zis “neimportante”, bucuria pe care o stârnesc florile şi cadourile oferite neaşteptat. Alegeam în relaţiile cu ceilalți întotdeauna respectul şi politeţea, uneori exagerată, pentru că vedeam ce efect senzaţional are asupra oamenilor.

Cu timpul am observat că toţi acești “aşi” pe care îi utilizam aveau un mare impact în crearea unei bune comunicări cu ceilalţi şi a unei reputaţii de “fată/femeie de încredere” ori “tipă de gaşcă”, depinde de context! Aşadar, am ales comunicarea ca domeniu în care sa ma pregătesc.

Am descoperit astfel Protocolul Instituţional, apoi, la începutul anilor ’90, au apărut primele cărţi româneşti de etichetă şi bune maniere, ulterior traducerile având ca subiect eticheta, protocolul şi ceremonialele. Am citit şi am încercat să somatizez fiecare informaţie nouă pe care o descopeream. Şi să le pun în practică la nivel personal şi acolo unde era posibil şi la nivel profesional, pentru că le ştiam puterea de persuasiune şi de creare a unei bune imagini, iar eu asta aveam în grijă (imaginea şi reputaţia unor branduri sau persoane publice).

Acum 10 ani însă am început să lucrez ca PR & Business Development Manager cu un client care trebuia să fie, în activităţile sale zilnice, la curent cu toate normele de etichetă, protocol şi ceremonial, şi cele instituţionale, şi cele de afaceri, şi cele regale, şi cele internaţionale.

Şi, ca de fiecare dată, aflată în faţa unor lucruri pe care nu le stăpâneam, m-am apucat de citit… şi am citit, şi am întrebat, şi am căutat sprijin, şi am cunoscut profesionişti din domeniu pe care i-am urmat, cu care m-am împrietenit, le-am devenit colaboratoare, le-am oferit sprijin altora, ulterior le-am devenit colegă şi parteneră şi iată-mă astăzi, datorită pasiunii pentru etichetă, firii autodidacte si unei lungi serii de reputaţi profesori, mentori, autori, modele, colegi, parteneri şi clienţi să fiu trainer în Etichetă şi protocol şi consultant în comunicare şi managementul reputaţiei şi imaginii publice.

Mai ține cineva cont de etichetă și de bunele maniere în România secolului 21?

Mă bucur mult că m-ai întrebat asta pentru că abia aşteptam să iţi spun că, indiferent de timpurile în care vieţuiesc, oamenii au nevoie de acest know-how care şi-a dovedit eficienţa şi este în dezavantajul lor să nu îl folosească! Aceste reguli de comportament îi ajută, le face dezvoltarea sociala şi personală mai uşoară, le GARANTEAZĂ evoluţia, capătă aprecierea semenilor şi creează legături emoţionale care îi împlinesc.

“Bunele maniere” pot avea “denumiri” diferite sub care le întâlnim (bună creştere, educaţie, diplomaţie, curtoazie etc), dar nu pot dispărea din viaţa oamenilor, pentru că orice societate civilizată spre care privim cu admiraţie astăzi are eticheta (setul de reguli de politeţe) şi curtoazia (atitudinea de politeţe rafinată amestecată cu eleganţă și generozitate) între valorile esenţiale ale comportamentului uman agreat şi necesar, pentru că dezvoltă relaţii interumane armonioase şi înlesneşte comunicarea.

Iar astăzi, această “barieră”, peste care ne străduim toţi să trecem, cade la primele manifestări alese, primele cuvinte frumoase adresate şi primele gesturi elegante. Este un instrument pe care mi-am propus să îl “propovăduiesc” (dacă îmi este permis termenul) pentru că îi este încă prea puţin cunoscută puterea! Dar mă ocup să fie utilizat de cât mai multă lume, aceasta este cea mai nouă ”luptă a mea”!

Si da, eticheta, bunele maniere şi protocolul au început să fie preţuite şi respectate în România. Au început, au loc infinit de creştere pentru că ea ar trebui predată în primă fază în şcoli şi, ulterior, ca tool de parenting. Sunt optimistă însă că cei care au descoperit valenţele etichetei se vor transforma în promotori ai ei pentru a creşte nivelul de educaţie şi dezvoltare a semenilor noştri şi a României. Macar cu asta să fim datori ţării noastre, dacă despre alte datorii am uitat. Și mai ales pentru că “noi trebuie să fim schimbarea pe care o vrem în lume”.

Dă-ne câteva exemple concrete de reguli de bază pe care ar trebui să le urmăm în următoarele situații:

1) La o întâlnire de afaceri
– Pregătiţi-vă temeinic asupra ierarhiei membrilor participanţi şi salutaţi-i în funcţie de aceasta.
– Nu uitaţi cărţile de vizită, nu greşiţi numele participanţilor sau numele firmei/proiectului.
– Nu întindeţi primul mâna cand intraţi în încăpere, aşteptaţi să vă fie întinsă de către cel ierarhic superior. 
– Telefonul dat pe silent este decent însă elegant este să nu îl scoateţi din geantă/buzunar, deloc.
– TIPS: Oferiţi un mic dar, neaşteptat şi ne-costisitor celor cu care vă întâlniţi pentru afaceri, care să “vorbească” despre dumneavoastră (cu eleganţa şi discreţie) atunci cand nu mai sunteţi în încăpere.

2) La o cină de protocol

– Documentaţi-vă asupra regulilor de protocol (primirile, comportamente, reguli, restricţii) şi respectaţi întocmai dress-code-ul specificat pe invitaţie.
– Nu începeţi sa mâncați decât dupa ce invitatul de onoare a făcut acest lucru.
– Nu vă ţineți mâinile în poală dacă la masă participă francezi, nu oferiţi nimic cu mâna stangă daca o faceţi unor invitaţi musulmani, nu priviţi insistent în ochi un finlandez şi nu oferiți sarea solicitată decât împreună cu piperul.
– Prezentaţi întotdeauna bărbații femeilor şi pe cei mai tineri, seniorilor.
– TIPS: Nu veniţi cu flori pentru gazdă sau pentru organizator (îi veţi pune în situaţii neplăcute şi complicate); ele se trimit în dimineaţa evenimentului (aşa gazda are timp să le aşeze într-un loc potrivit) sau după, cu mulţumiri pentru invitaţie şi câteva cuvinte de apreciere pentru gazdă. Alegeţi flori fără miros, în culori fără semnificaţii nepotrivite pentru cultura, ţara sau statutul gazdei.

3) La un date romantic

– Nu întarziaţi mai mult de 5 minute. După primele 5 -7 minute, oricine aşteaptă singur, cu ochii pe ceas, este pus într-o postură inconfortabilă.
– Curtoazia (atitudinea de politeţe rafinată amestecată cu eleganţă şi generozitate) “vorbeşte” despre noi atunci când noi nu spunem nimic: cum am fost educaţi, câtă importanţa acordam partenerului, după ce valori ne ghidăm ori ce fel de oameni şi lucruri agreăm.
– Modul în care ne îmbrăcăm şi ne comportăm (verbal, non-verbal sau paraverbal) influentează percepţiile, iar percepţiile dictează modul în care suntem trataţi. Nu subestimaţi puterea mesajelor pe care le trasmitem prin culori, lungimi, gesturi, postură, miros, tonalitatea vocii, cuvinte ori subiecte de conversaţie.
– Dacă aţi fost invitate la masă solicitaţi recomandări partenerului şi alegeţi din meniu preparate care să aiba timp de preparare, ingrediente, mărime şi preţ decente.
– TIPS: Alegeţi să purtaţi ceva care ştiţi că face placere partenerului/partenerei. Va aprecia atenţia cu care îl/o ascultaţi, importanţa pe care o daţi preferinţelor lui/ei (chiar dacă acel lucru nu este favoritul dvs.).

Se vorbește adesea despre “cei 7 ani de acasă” care au un rol esențial în formarea unui copil. Care crezi că sunt cele mai importante “lecții” pe care ar trebui să le primească cei mici în acești 7 ani?

Părinţii, fie că sunt oameni cu carte sau nu, instinctiv, au grijă să le transmită celor mici noţiunile elementare de comportament politicos privind salutul, mulţumirile, întâietatea sau renunţarea la gesturile nepotrivite în public. Am văzut asta, dar cred ca ar trebui sa începem însa cu lecţiile de igienă şi cele de păstrare a sănătăţii noastre şi a mediului care ne înconjoară. Ulterior, să vorbim despre noţiunile de bine, politeţe, respect, grijă şi responsabilitate. Iar spre 6-7 ani despre adevăr, frumuseţe, echilibru, libertate, colaborare ori creativitate.

La şcoală copiilor ar trebui să li se continue aceste lecţii de acasă şi, prin metode pedagogice, să li se insufle pasiunea pentru curăţenie, sănătate, libertate, adevăr, respect pentru valoare, pentru experienţă, pentru realizări sau grija pentru ce te înconjoară, fie oameni, natură, animale, idei, fenomene ori pentru însemnele naţionale, elemente importante în culturile lumii, atenţia pentru lucrurile care ne fac diferiţi şi astfel unici şi minunaţi pe fiecare în parte..

Ar fi necesar un curs de bune maniere la școală?

Sunt constanta ambasadoare a acestei modificări de curriculum. Nu este numai necesar, ci deosebit de folositor, cu un impact uriaş asupra întregii noastre societăţi şi vieţi. Şi trebuie introdus în programa şcolară înaintea cursurilor de educaţie sexuală!

Pentru a ne creşte şi educa copiii în baza respectului, politeţii şi curtoaziei, valorii esenţiale pentru dezvoltarea lor sănătoasă, armonioasă şi aliniată cu cea a copiilor din societaţile şi culturile către care aspirăm, pe care le admirăm ori cu care intrăm în legătură. Ei vor trăi într-o lume viitoare, a celor atenţi, implicaţi şi responsabili, mai sensibili la conceptul şi noţiunea de “ceilalţi” decat suntem noi acum. A fost aleasă – în baza unei importante influenţe creştin-ortodoxe, a orientării noastre spre obedienţă şi gregarism – introducerea religiei în şcoli înaintea noţiunilor de comportament politicos. Cred că am ales pripit, însă sper într-o deschidere şi “iluminare” a factorilor de decizie către valorile contemporane, importante şi facilitatoare a evoluţiei sociale.

SPER şi m-aş bucura să pot exercita o cât de mică influenţă în acest sens, prin emisiune, prin articole, prin traininguri şi prin conferinţele pe care le ţin!

Pe lângă etichetă și protocol, ce alte pasiuni ai?

Am pasiuni multe, unele mai vechi, altele mai noi, şi ele implică, de regulă, design, culori, texturi, imprimeuri, forme, stiluri şi curente! Sunt o persoană „vizuală” şi “senzitivă”, foarte curioasă, iar ai mei zic că sunt practico-creativă (poate de aceea miros toate lucrurile pe care pun mâna, sunt fascinată de gusturi, pipăi, experimentez şi colecţionez texturi, creez mereu câte ceva, construiesc, vopsesc, desenez, amenajez, repar, refac, schimb destinaţia lucrurilor). Am ales mereu clienţi şi proiecte în care am îmbinat aceste pasiuni ale mele şi asta m-a făcut mereu fericită.
Sunt îndragostită însă fără scăpare de flori, de rujuri, de eşarfe şi de toate formele de artă (şi cele clasice şi cele noi) ! Le iubesc atât de mult încât le-am creat unora un eveniment (Best Flower Designers Exhibition), altora o revistă on line (Lips Magazine), unora foarte speciali pentru mine (bujorii româneşti) o platformă şi o comunitate şi sper, în curând, şi o campanie naţională, eşarfelor le dedic în curând un proiect la care încă lucrez, iar pentru a fi în preajma celor mai importante obiecte de artă din România sunt maitre priseur (comisar de licitatie sau commisaire-priseur) în licitaţiile Artmark!

Cine este sursa ta de inspirație în viața profesională?

Nu am un model, însă sunt inspirată de oamenii creativi, generoşi, responsabili şi de minţile sclipitoare. Admir însă o mulţime de oameni, de regulă cei care fac lucruri importante pentru cei din jurul lor, dar în acelaşi timp nu se iau prea în serios şi ramân modeşti: de la Ellen DeGenneres la Stephen Hawking, de la Dalai Lama la Michelle Obama.

Care este cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat până acum în carieră?

În 21 de ani de când scriu, creez proiecte, organizez evenimente şi gestionez imagini de brand am primit nenumarate provocări. Mai ales că am ales să merg pe cai nebătătorite, unele în zone sau domenii pe care nu le mai explorasem: Fashion Model Management, prima agenţie de modeling internaţională cu birou în Bucureşti, Exces, prima revistă de modă din România, ZIM 1996-2000, prima “Săptămână a modei” din România, Prima Asociaţie a agenţiilor de modele şi talente, Prima Asociaţie a designerilor români, PR officer pentru primii designeri români, primele departamente de casting şi styling de televiziune, Carol Parc Hotel, primul boutique hotel de 5 stele din România, Best Flower Designers, primul eveniment dedicat floriştilor şi Designului Floral din România, Azay, primul reprezentant al unor mărci Furnizoare Oficiale ale Casei Regale a Marii Britanii, Canal 33, prima televiziune de business on line, primul curs de Etichetă şi Protocol în Afaceri.

Astfel m-am aflat aproape întotdeauna în proiecte care deschideau nişe noi, iar asta te obligă și îţi oferă şi posibilitatea să devii cap de pod. Am fost obligată să fiu autodidactă, să găsesc soluţii şi să creez structuri inexistente până atunci. Sunt aşadar o “veterană” în asumarea provocărilor. Toate au fost mari la timpul lor, nu pot alege una, însă ţi-o pot spune pe cea mai nouă: am primit acum un an invitaţia să am propria mea emisiune de televiziune la postul TV de Business Canal 33 Romania, o emisiune care are Eticheta şi Comunicarea în afaceri ca subiecte principale. Realizezi că la ce experienţa de asumat provocări am, pe asta chiar nu puteam să o ratez! 🙂

Dar cel mai mare succes de care te-ai bucurat?

Pâna azi, m-am bucurat de fapt de două uriașe succese.

Primul a fost acordarea – pentru un eveniment creat pentru unul dintre clienții mei și gestionat integral și exclusiv de către mine – a Înaltului Patronaj al Majestății Sale (Defuncte) Regina Ana a României (Înalt Patronaj care, în mod excepțional, nu este nevoie să fie reînnoit anual, fiind acordat permanent).

Cel de-al doilea mare succes, un succes multiplu mai bine zis, este acordarea titlului de Furnizor Oficial al Casei Regale a României la toți cei trei clienți cărora le-am pus acest obiectiv în strategia pe care am lucrat în calitate de consultant în managementul reputației și imaginii publice.

Care este, în opinia ta, rețeta succesului?

Pentru mine succesul este să faci ceea ce te face fericit și care face în același timp și pe alții fericiți.

Ce te face fericită?

Mă consider norocoasă pentru că pe mine mă fac fericită nenumărate lucruri, unele fără importanță, altele neprețuite: dragostea soțului meu, bucuria și realizările copiilor mei, sănătatea părinților mei, libertatea, florile, inovațiile de toate felurile, zilele însorite, melodiile care îmi înveselesc ziua, bebelușii, porțelanurile englezești în jasper Blue Wedgwood, căpșunele, ninsoarea, proiectele noi, mătasea, catifeaua și dantela, râsul clienților mei, cadourile, călătoriile, veștile bune, orice în nuanțe Burgund, să îi fac pe ai mei fericiți, începuturile, confirmarea intuițiilor, surprizele, cafeaua cortado, bujorii românești, reușitele prietenilor mei, orice cu gust de șampanie…

Ce te enervează?

Puține lucruri. Sunt foarte tolerantă. Atât de tolerantă, încât am dezvoltat un fel de comportament, pe care prietena mea Anca, îl numește “scuzo-compulsiv”. Reușesc să scuz anumite comportamente ale unor oameni găsind întotdeauna argumente mai puternice decât o fac personajele în cauză… e hilar, dar sunt empatică și mă pun întotdeauna în locul celor din fața mea. Sunt însă deranjată de lipsa de respect și lipsa de responsabilitate!

Care este cel mai important lucru pentru tine?

Familia mea.

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai?

Cum spuneam și mai sus, fericirea dar și frumusețea le găsesc în nenumărate ocazii, așadar am strâns multe amintiri frumoase. Amintirile mele se leagă mai ales de oamenii care ma înconjoară și mai puțin de locuri: copilăria plină de călătorii de-a lungul și de-a latul țării împreună cu familia mea, adolescența “neliniștită” petrecută alături de soțul meu și de prietenii noștri, astăzi membrii familiei noastre extinse, momentele neprețuite de când erau băieții mici, toate ulterioarele lor mici împliniri și reușite, călătoriile împreună cu ei, “evadările” din ultimii ani împreună cu soțul meu, oamenii senzaționali pe care i-am cunoscut.

Și crearea de amintiri frumoase pentru familia mea și pentru oamenii de care mă înconjor este obiectivul meu principal în viață. Mi l-am setat când eram puștoaică, cred ca aveam vreo 14-15 ani și cred și azi, iertată să îmi fie lipsa de modestie, ca a fost “clipa mea de genialitate”.

Care crezi că este talentul cu care te-ai născut?

Am un talent extraordinar în a mă pierde în detalii iar acest lucru vă este confirmat de lungimea răspunsurilor mele la întrebările tale! Și mai sunt perspicace.

Dacă ai putea da timpul înapoi, ce ai face neapărat?

Aș învăța să cânt la un instrument și să skiez!

Un sfat pe care i l-ai da oricărei femei:

Să își asume autenticitatea și să aleagă cu inima. Astfel va fi mereu fericită!

It’s a men’s world?

Define MEN! 🙂

Dacă te referi la men= bărbați, nu prea! Ori este atât de diluată încât excepțiile confirmă regula. Pentru mine bărbatul este în primul, al doilea, al treilea si al oricâtelea rând, un gentleman. Își cunoaște valoarea și puterea, dar alege conștient să nu o evidențieze, este politicos, sincer, curajos, implicat, îi protejează pe cei mai “slabi” decât el și își asumă poziția de lider al familiei (nu de șef), într-o manieră “gentle” (gentle-man), adică prin acțiuni blânde/subtile/rafinate.

Dacă te referi la men=masculi, DA! Este o lume a masculilor. În care femeile trebuie să fie uneori mai bărbate decât reprezentații sexului puternic pentru a merge înainte. Și se pare că reușim cu tenacitate și o uriașă doză de diplomație să păstrăm echilibrul speciei…

De ce ești un #doer?

Pentru că îmi pun lucruri în gând și muncesc să le realizez, având mereu în minte impactul pe termen lung pe care îl are asupra celor din jurul meu.

***