Cinci comedii franțuzești care să te binedispună și să te transporte instant în rafinata Franța

Arta cinematografică s-a născut în Franța. Înainte de „The Avengers”, „Game of Thrones” sau „The Hangover” au fost frații Lumiere care pe 28 decembrie 1895 fac posibilă prima proiecție cinematografică publică a unui film. Așa se ivește o nouă industrie, iar cea de-a șaptea artă, cum mai este denumită cinematografia va crea un adevărat fenomen cultural și social. La ora actuală, industria americană de film dictează tendințe sociale, politice și influențează păreri. Numai în 2018 venitul anual al cinema-ului mondial a ajuns la 136 miliarde de dolari. Impresionant, dar destul de predictibil, nu?

Cinematografia franceză este leagănul de naștere al multor regizori francezi sau străini de la Luc Besson, Jacques Tourneur până la Jean Luc Godard sau Gaspar Noe. De la comedii spumoase până la drame cu adevărat profunde, francezii fac film în stilul lor caracteristic. Cred că ce îi separă de restul popoarelor este o anumită eleganță. Rafinamentul scenariilor și gravitatea cu care râd de viață te magnetizează. Au oamenii ăștia ceva șic, inedit care transformă criticii în fani și mișcă publicul.

Mi-e tare dor să văd o producție franțuzească, dar până una alta îți las mai jos o scurtă listă de comedii franțuzești care mi-au făcut inima să vibreze. Poate au același efect și în cazul tău.

Invincibilii/ Intouchables (2011)

Credeți sau nu, dar scriu articolul ascultând soundtrack-ul de la acest film franțuzesc care m-a tulburat complet. Este o piesă de artă cinematografică de o frumusețe rară, cu un scenariu pe măsură care mixează delicios comedia cu drama. Te face să plângi, apoi îți readuce sufletul la loc râzând cu atâta poftă, că nici nu-ți dai seama când au început iar lacrimile să îți curg șiroaie grele pe obraji.

„Les Intouchables” spune povestea lui Philippe (Francois Cluzet) aristocrat francez paralizat de la gât în jos care își caută un îngrijitor personal și a lui Driss (Omar Sy). Acesta din urmă nici măcar nu își dorește postul pentru care se află la interviu și face tot ce poate pentru a nu fi angajat. Culmea, Philippe este atras de personalitatea lui și îi propune să lucreze pentru el. Iar de aici, până la întâlnirea a două suflete rănite, pregătite să facă schimb de lecții de viață nu este decât…un pas.

Pelicula a doborât recordul deținut de Amelie și a devenit cel mai vizionat film francez în afara granițelor francofone. A câștigat numeroase premii internaționale, printre care Premiul BAFTA pentru un film în altă limbă decât engleza și a fost nominalizat la Globurile de Aur pentru cel mai bun film străin.

Sunt atrasă de la filmele străine pentru că nu sunt artificiale, nici lipsite de substanță în comparație cu suratele americane. Străinii fac filme profunde care te mișcă, unde poți observa sufletul uman în toată complexitatea lui, unde banii și comercialul nu strigă, SGA-ul nici atât.

De aceea, cred că filmele ar trebui să arate realitatea vie, nu imaginată pe care Hollywood-ul ne-o tot impune în ultima perioadă. „Invincibilii” e un must pentru adolescenți, așa că știi deja ce o să vizionați cu mic cu mare în weekend-ul acesta. Și cum iubesc coloanele sonore din cinematografie, trebuie să îți recomand soundtrack-ul și întregul playlist din film. Ludovico Einaudi, cu a sa Una Mattina scrie istoria unei prietenii eterne, așa că dacă ai poftă de nostalgii dă play la melodii și fă-ți „introspecție pe suflet”.

Paulette (2012)

O bunicuță din Paris sparge stereotipurile în comedia „Paulette” produsă de Jerome Enrico, având-o în rolul principal pe regretata actriță Bernadette Lafont. Nu este ea cea mai amabilă persoană din cartier, nici nu are cea mai blândă personalitate, ba din contră. Iar situația financiară nu este deloc pe roze, așa că Paulette trebuie să ia o decizie. Înverșunată pe viață, supărată de lipsurile zilnice și ducând lipsa de acțiune, brava Paulette se decide să facă ceva total neobișnuit. Bate la ușa unui dealer de droguri și îi spune că vrea să intre în rețea. Până la urmă cine ar bănui o biată bunicuță că vinde marijuana pe străzile orașului? Eu nu.

Dacă te-a captivat ideea scenariului, urmărește aventura amuzantă și transformările prin care Paulette trece si cu siguranță povestea ei o să te binedispună.

Bienvenue chez Les Ch’tis (2008)

Filmul nu are concurență în box office-ul francez întrecând pe bărtânelul, dar popularul film La grand vadrouille/ Marea Hoinăreală. Peste 20 de milioane de francezi au vizionat la data lansării filmul care spune povestea unui angajat, manager de poștă care trebuie să se relocheze la câțiva ani din cauza job-ului. Philippe (Kal Merad) dorește să se mute în sud, dar cum vrea să corupă sistemul este descoperit și pedepsit să se mute în nord (ceea ce îi displace enorm).

Lăsându-și familia în urmă, pleacă spre ținutul frigurilor și al dezolării unde locuitării vorbesc un dialet local numit Ch’ti. Nu o fi Kal Merad, Jim Carrey, dar face din persoanjul Philippe un spectacol umoristic de excepție. Este imposibil să nu râzi la această comedie siropoasă încercând să descifrezi enigmatica și amuzanta la ch’tite famille. Dialogurile sunt magistral scrise, iar actorul și producătorul filmului, Dany Boom aka Antoine Bailleul a câștigat numeroase premii pentru interpretarea umoristică.

La famille Belier (2014)

Pelicula este regizată de Eric Larigausi si a primit șase nominalizări la 40 de Premii Cesar, cu o notă de 7,3 pe Imdb. Plot-ul filmului se desfășoară în jurul adolescentei Paula Belier care are ambii prinți surdo-muți. Cu toate acestea, este o fiică minunată, atentă cu părinții ei și pe deasupra are o voce specială. Te las să îți chemi familia în jurul televizorului și să vă bucurați împreună de această comedie de familie care cu siguranță, o să te facă să stropești câteva lacrimi. 

Știi deja că îmi plac melodiile din filme, așa că îți las link către cântecul Je vole interpretat de protagonistă, într-o scenă care m-a secat de lacrimi. Nu mai zic că limbajul semnelor are o așa frumusețe, încât va fi imposibil să nu îți placă. Eu l-am descoperit într-un serial american numit Switched at Birth, iar filmul La famille Belier mi-a reamintit cât de mult aș vrea să-l învăț.

Un plan parfait/ Un plan perfect (2012)

Pe Diane Kruger o știi deja din Troia cu Brad Pitt și Orlando Bloom în rolurile principale. Și-a lăsat statutul de cea mai frumoasă femeie din lume, jucând-o pe Elena în filmul hollywoodian și a preferat să lupte pentru iubire în comedia franceză Un plan perfect.

See Also

Ce este un ritual și de ce avem nevoie de el.

Isabelle vrea să se căsătoreasă cu iubitul ei, dar se teme că blestemul familiei o va atinge și pe ea. Se pare că abia al doilea mariaj este cu noroc pentru membrii familiei ei, și cum Isabelle nu dorește să împărtășească destinul lor implacabil, decide să se mărite cu un străin, apoi să divorțeze și să se mărite iar. Încurcată treabă, nu?

Va reuși ea oare să depășească limitele predestinării și să fie fericită? 

Spune-mi, tu ce părere ai despre filmul francez? Sper că ți-am dat temă de casă toamna aceasta, iar dacă ai propriile recomandări mi-ar plăcea să le cunosc, așa că nu ezita să scrii în comentarii filmele franceze care ți-au desenat un zâmbet pe chip în ultima vreme.

Sursă foto: Pexels

***